Acțiunea Câmpurilor Magnetice asupra Organismelor

Preocuparea constanta pentru imbunatatirea calitatii vietii si pentru utilizarea unor tehnologii industriale performante a determinat, la sfarsitul secolului XX, explozia numarului de surse de radiatii electromagnetice neionizante din banda microunde si radiofrecventa (cosmice si industriale) concomitent cu cresterea interesului populatiei si al specialistilor pentru evaluarea riscurilor pentru sanatate.

1. Introducere

Undele electromagnetice sunt unde transversale care au componenta magnetica si o componenta electrica, vectorii electric si magnetic fiind perpendiculari unul pe celalalt si pe directia de propagare. Din punct de vedere al caracteristicilor ondulatorii spectrul radiatiilor electromagnetice se intinde de la undele radio lungi caracterizate prin frecvente mici si lungimi de unda mari (km) pana la razele de mare energie, de frecvente mari si lungimi de unda mici .

In spectrul radiatiilor electromagnetice, numai radiatiile x si ? indeplinesc conditia ca lungimea de unda sa fie mai mica de 100 nm, deci numai acestea pot produce ionizari ale principalilor atomi din componenta materiei vii. De aceea, radiatiile x si ? se numesc radiatii ionizante.

Radiatiile cu lungimea de unda mai mica de 100 nm, incepand cu UV (radiatii ultraviolete) cele cu (100-190 nm) si mergand spre undele radio lungi sunt radiatii neionizante.

Principalele surse de campuri electromagnetice de radiofrecventa sunt antenele care emit programele radio si de televiziune, antenele de telefonie mobila, antenele de comunicatii (armata, trafic aerian, politie, pompieri sau de serviciile de urgenta), aparatele de telefonie mobila, instalatiile de supraveghere a circulatiei, cuptoarele cu microunde, antenele telefoanelor fixe fara fir, sistemele de securitate si multe altele. Monitorul calculatorului, de tip CRT este o sursa de radiatii de unde electromagnetice provenite de la tubul catodic, iar cele mai periculoase sunt radiatiile cu frecventa extrem de joasa. Celulele expuse indelung la acest tip de radiatii sufera disfunctii si in plus pot aparea dereglari de metabolism.

2. Undele electromagnetice

Campul electric si campul magnetic sunt doua aspecte ale unei forme de existenta a materiei, care se numeste camp electromagnetic. Faptul ca un flux magnetic variabil prin aria care este marginita de o spira conductoare produce, in acea spira, o tensiune electromotoare de inductie, arata ca, un camp magnetic variabil creeaza un camp electric. Rezultatul poate fi generalizat in sensul ca oriunde, in spatiu, exista un camp magnetic variabil in timp, ia nastere un camp electric. De asemenea o inductie electrica variabila da nastere unui camp magnetic .

Campul electromagnetic este un camp rotational si se propaga in spatiu sub forma de unde electromagnetice cu o viteza care depinde de permitivitatea si permeabilitatea mediului considerat. Frecventa undelor obtinute este egala cu frecventa cu care se deplaseaza electronii. .

Undele electromagnetice se propaga in aer cu viteza luminii (299.792,458 km/s), aproximativ egala cu viteza lor de propagare in vid. Conform acestei teorii, emise de J. C. Maxwell in 1865, lumina si radiatiile asemanatoare (radiatiile infrarosii, ultraviolete, etc.) sunt tot de natura electromagnetica, diferind intre ele prin lungimile de unda. Informatia se receptioneaza la distanta prin radio, televiziune, telefonie mobila. Purtatorii informatiei sunt undele electromagnetice de frecventa ridicata, modulate pe undele de joasa frecventa care contin informatia. Undele electromagnetice emise de antenele de emisie se refracta, se difracta, interfereaza si sunt atenuate pana ajung la antena receptorului.

Fig.2. Tipuri de surse in functie de frecventa de emisie

Tipuri de unde

Undele hertziene (unde lungi, medii, scurte, ultrascurte, microunde) sunt emise de oscilatiile electronilor din antenele emitatoare folosite in sistemele de radiocomunicatii si microunde (televiziune, radar).

Radiatiile infrarosii sunt unde electromagnetice emise de corpurile calde, fiind si una din cele trei categorii in care sunt impartite radiatiile solare (radiatiile infrarosii, lumina vizibila si radiatiile ultraviolete).

Radiatiile vizibile sunt percepute de ochiul uman. Sunt emise de soare, stele, lampi cu filamente incandescente a caror temperatura poate ajunge atinge (2000 - 3000)?C, tuburi cu descarcari de gaze, arcuri electrice.

Radiatiile ultraviolete sunt emise de soare, stele, corpuri incalzite puternic si vaporii de mercur din tuburi de sticla speciala de cuart (care nu absoarbe acest tip de radiatii

Radiatiile X sunt emise de tuburi speciale, numite Roentgen, in care sunt accelerati, in campuri electrice intense, electroni, astfel incat acestia patrund in interiorul invelisurilor electronice ale atomilor anodului sau gazului din tub si smulg electroni din straturile de langa nuclee.

Radiatiile cosmice si radiatiile ? sunt emise in procesele de dezintegrare nucleara si in reactiile nucleare din soare, stele (acestea sunt absorbite de atmosfera) si in reactoarele nucleare terestre.