Uniunea Europeană - origine, evoluție și perspective

1.Scurt istoric privind crearea Uniunii Europene.

Construcţia Uniunii Europene s-a concretizat după al II-lea război mondial şi a fost creată cu scopul de a garanta o pace durabilă.

1.1 Etape în crearea şi evoluţia Uniunii Europene.

Robert Schuman a propus la 9 mai 1950 punerea în comun a resurselor cărbunelui şi otelului ale Franţei şi Germaniei în cadrul unei oraganizaţii deschise de către celelalte ţari europene, răspunzand la apel Belgia, Olanda Luxemburg şi Italia, semnând astfel la Paris,în data de 18 aprilie 1951, Tratatul de instituire a Comunitaţii Europene a Cărbunelui si a Oţelului (CECO) , care a intrat în vigoare incepând cu data de 23 iulie 1952.

Pe 25 martie 1957 au fost create alte două “comunităţi europene” şi anume Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE), unde cele şase state membre CECO (Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia) au semnat două tratate la Roma.

Din 1968, pentru schimburile comerciale externe se aplică un tarif vamal comun si nu se mai aplică drepturi vamale la schimburile intracomunitare, creându-se astfel o uniune vamala între statele membre ale Comunităţilor Europene.

Pentru prima data când au avut loc alegeri în Parlamentul European a fost in anul 1979, din acel moment aceste alegeri sunt o dată la cinci ani în Statele Membre. Alt eveniment care a avut în 1979 a fost crearea Sistemului Monetar European, fiind creat pentru a asigura stabilitatea monedelor europene.

În anul 1986 a fost semnat Actul Unic European la Haga şi Luxemburg, care a adaptat tratatele de constituire a Comunităţii Economice Europene.

Tratatul de la Maastricht semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 perevede formarea Uniunii Europene cu piaţa internă politici commune, uniune economic şi monetară, politică externă şi de securitate comună, cooperare în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. Denumirea corectă a documentului este “Tratatul Uniunii Europene”.

În anul 1996 a fost adoptat un pact de stabilitate care prevedea aplicarea de către statele membre ale zonei euro a programului de stabilitate şi aplicarea sancţiunilor financiare, iar în 1997 a fost adoptat documentul intrat în istorie sub denumirea de Tratatul de la Amsterdam, care a intrat in vigoare la 1 mai 1999. Tratatul de la Amsterdam aducea o serie de modificări la tratatele Comunităţii Europene, un exemplu fiind acela că protecţia social a fost consolidată, iar o parte din domeniile incluse în justiţie si afaceri interne au fost trecute în spectrul comunitar.

La 29 octombrie 2004 la Roma a fost semnată Constituţia Europeană, ratificată de Austria, Belgia,Cipru,Estonia,Germania,Grecia,Ungaria,Italia,Letonia,Lituania,Luxemburg,Malta, Slovacia, Slovenia şi Spania. Constituţia care trebuia să intre în vigoare la 1 noiembrie 2006, a fost respinsă în cadrul referendumurilor din Franţa şi Olanda. Pentru a iesi din impas, Comisia Europeană a propus să fie modificat Tratatul privind Uniunea Europeana în vigoare la etapa actuală, textul respective căpătând denumirea de Tratatul de la Lisabona.