Trecerea Noilor Țări Membre ale Uniunii Europene la Euro

Introducere

Aderarea unor noi ţări la Uniunea Europeană nu înseamna şi trecerea automată a acestora la Uniunea Economică şi Monetară şi la folosirea monedei unice euro. Pentru ele se ridică problema respectării criteriilor de convergenţă stabilite la Maastricht. Este vorba de participarea acestor state la mecanismul cursurilor de schimb valutar (aşa-zisul Mecanism al Cursurilor de Schimb – II), care obligă menţinerea ratelor de schimb ale monedelor ţărilor implicate în limitele a +/-2,25% în jurul unei rate centrale a EURO.

Menţinerea unor rate de schimb stabile va stimula aceste ţări să-şi implementeze politici de stabilizare adecvate şi va ajuta fiecare ţară să-şi evalueze clar capacitatea de a menţine permanent un regim al ratelor de schimb fixe. După o perioadă de cel puţin 2 ani de funcţionare cu succes a economiilor lor în cadrul Mecanismului Cursurilor de Schimb - II, este de presupus că ţările respective ar putea fi pregătite pentru trecerea la euro.

Totodată procesul de trecere la euro a noilor ţări membre nu este inclus într-un program prestabilit, el depinzând în totalitate de capacitatea acestor ţări de a respecta criteriile de convergenţă. Ţările menţionate ca participante la Mecanismul Cursurilor de Schimb - II ar putea deci să treacă la euro în 2007 – pentru primul grup şi în 2008 – pentru al doilea.

Lărgirea uniunii este unul dintre cele mai ambiţioase proiecte întreprinse de Uniunea Europeană şi constă în reunificarea continentului european, a locuitorilor săi şi a cadrului legislativ. Pentru locuitorii din Europa Centrală şi de Est, Uniunea Europeană simbolizează valorile către care s-au îndreptat de generaţii întregi. Perspectiva de a deveni membri ai acestei uniuni a ajutat la luarea unor decizii ireversibile privind democraţia şi economia de piaţă şi a încurajat continuarea drumului către reformă.

În mai 2004, zece noi state s-au alăturat Uniunii Europene, prin acest act exprimându-şi dorinţa de a-şi integra economiile într-o Uniune Europeană lărgită, acest act fiind considerat un mare eveniment istoric. Deşi s-a scris mult despre acest eveniment, există încă multe necunoscute despre realităţile din noile state membre. Schimbările din Europa centrală şi din ţările baltice au fost atât de rapide încât specialiştii le-au putut cu greu urmări şi înţelege.

Uniunea Europeană a jucat un rol pozitiv fundamental în determinarea drumului pe care instituţiile din noile state membre trebuie să-l urmeze pentru realizarea unui sistem economic sănătos. Aceasta se datorează nu numai reformelor impuse dar şi atentei monitorizări privind implementarea aquis-ului comunitar. Majoritatea noilor state membre au parcurs un adânc şi rapid proces de transformare în toate domeniile, cu progrese considerabile în domeniul convergenţei şi integrării economice. Înţelegerea procesului de convergenţă prin diversitate (politicilor economice şi monetare diferite, evoluţii şi estimări diverse) este esenţială.

Anumite state dintre noile state membre şi-au declarat intenţia de a adopta moneda euro cât mai curând după aderare. Cerinţele formale privind intrarea în UE reflectă necesitatea convergenţei în termenii dezvoltării structurale, aceste criterii incluzând printre altele o economie de piaţă funcţională şi stabilirea obiectivelor în spiritul uniunii politice, economice şi monetare. Aceste criterii lasă loc de interpretări iar după aderare s-a pus din nou problema dacă adoptarea imediată a monedei euro este benefică pentru noile state membre. Având în vedere că aceste ţări sunt încă departe de situaţia economică din vechile state membre, ele pot avea nevoie de instrumentul cursului de schimb pentru a stabiliza creşterea economică şi cea a preţurilor. Dezbaterile privind adoptarea prematură a euro se referă la nevoia convergenţei structurale pentru ca adoptarea euro să fie benefică.

Slovenia

Slovenia este o ţară dezvoltată, cu o economie cu un venit ridicat, având cel mai mare PIB/locuitor dintre fostele state comuniste din Europa – 21567 $ în 2005. Deşi ţara are o economie stabilă şi prosperă (în 2003 creşterea economică era de doar 2,5% iar în 2004 a fost de 4,6%) mai există reforme de făcut care dacă nu vor fi implementate rapid riscă să pună sub semne de întrebare susţinerea economiei slovene în viitor.

Într-un interval scurt, Slovenia a reuşit să aducă inflaţia la nivelul mediei UE. După anul 2000, diverse companii din sectorul bancar, cel al comunicaţiilor şi al utilităţilor publice au fost privatizate iar restricţiile pentru investiţiile străine au fost eliminate treptat.

Principalele obiective au fost îndeplinirea criteriilor de la Maastricht şi adoptarea euro în 2007. Slovenia îndeplineşte criteriul fiscal, în timp ce inflaţia s-a redus într-un mod sustenabil. Criteriul stabilităţii preţurilor, în ciuda creşterii preţului petrolului pe plan internaţional, a fost îndeplinit în 2006. De la intrarea în MRS II în iunie 2004, cursul de schimb a fluctuat numai în jurul parităţii centrale.