Tipuri de resurse bancare - operațiuni pasive

1.Operaţiunile pasive ale băncilor comerciale

Operaţiunile pasive ale băncilor comerciale sunt operaţiuni de mobilizare a resurselor băneşti si de constituire a surselor de creditare. În activitatea băncilor comerciale ca operaţiuni pasive distingem următoarele:

- Constituirea depozitelor bancare o operaţiune pasivă prin care instituţia bancară primeşte în custodie o anumită cantitate de bani, pentru un anumită perioadă si, eventual, în anumite condiţii stabilite în acord cu depunătorul.

- Reescontul modalitate de obţinere a lichidităţilor necesare prin cedarea de portofoliu a înscrisurilor cambiale in favoarea băncii centrale.

- Constituirea capitalurilor proprii operaţiune prin care banca atrage resurse sub forma aportului in numerar sau în natură de la acţionari.

Intr-o altă abordare mai cuprinzătoare şi detaliată operaţiunile pasive se reflectă pornind de la elemente de pasiv bilanţier (resurse) pe care le vom aprofunda în cele ce urmează.

2. Tipologia resurselor bancare

Activitatea băncilor se concretizează în desfăşurarea într-o succesiune logică a unei diversităţi de operaţiuni bancare consistente, omogene, şi totodată coerente.

Menţinerea unei activităţi constant profitabile şi în condiţii de siguranţă presupun fundamentarea unui raport optim echilibrat între resurse şi credite. Ca rezultantă apare importanţa deosebită pe care administrarea resurselor o are pentru fiecare instituţie bancară.

În clasificarea resurselor bancare se urmăresc următoarele criterii:

După sursa de provenienţă se consideră următoarele tipuri de resurse

- Resursele proprii:

1.capitalul propriu sau capital de rangul I , constituit din:

• capitalul social vărsat

• primele legate de capital vărsate

• fondul de rezervă

• rezultatul reportat, reprezentând profitul nerepartizat din ex. financiare anterioare

• rezultatul net al exerciţiului financiar curent, reprezentând profit

• fondul imobilizărilor corporale

2. capitalul suplimentar sau capital de rangul II (se ia în calcul în proporţie de cel mult 100% din capitalul de rangul I) este constituit din:

• rezerva generală pentru riscul de credit

• sume legal înregistrate în contul „alte rezerve”

• sume legal înregistrate în contul „alte fonduri

• împrumuturile subordonate primite (datoria subordonată)

- Resurse atrase

• economiile populaţiei şi ale agenţilor economici

• resursele atrase de la alte instituţii financiare

• împrumuturile de la alte bănci şi instituţii financiare din ţară şi străinătate, precum şi de la banca centrală

Expansiunea activităţii băncii este direct relaţionată de creşterea cantităţii resurselor atrase, de varietatea lor, de perfecţionarea structurii în sensul sporirii resurselor stabile, în raport cu costurile care le generează.

Prin urmare în funcţie de costurile resurselor, ele se pot clasifica astfel:

- Resursele proprii şi tranzitorii, cu costuri zero

- Disponibilităţile la vedere ale terţilor, cu costuri mici

- Depozitele la termen, cu costuri ridicate

- Împrumuturile de la alte bănci, cu costuri foarte mari

2.1 Resursele proprii

În sens strict resursele proprii bancare sunt formate din elementele de capital care au proprietatea utilizării lor pe termen lung ce nu implică factori de cost. Conform gradului de stabilitate al acestora, resursele proprii presupun:

- resurse stabile, care pot fi plasate pe termen lung, cuprinzând capital social, fond de rezervă, prime legate de capitalul social vărsat;

- resurse temporare, care pot fi plasate pe termen scurt şi foarte scurt, fiind formate din: rezerva generală aferentă riscul de credit, provizioanele privind riscul de credit, dividendele de plătit, impozitele constituite până în momentul vărsării.