Tipuri de Intervenționism Statal și Impactul Acestora asupra Finanțelor Publice

1. Trecerea de la statul jandarm la statul providenţă

1.1 Prezentarea doctrinei liberale

În perioada tranziţiei societăţii omeneşti de la comunităţile de tip gentilic la societatea sclavagistă, apar primele instituţii de tip statal. Odată cu dezvoltarea economiei de schimb, statul sclavagist foloseşte şi resurse băneşti pentru acoperirea cheltuielilor publice. Din acest moment, practic, se poate vorbi de apariţia primelor elemente de finanţe – impoxite, împrumuturi etc.

De-a lungul anilor, conceptiile despre finanţe au evoluat continuu. În această evoluţie e conturează două etape distincte: prima corespunde în linii generale, maşinismului, capitalismului ascendent (secolele XVIII - XX), iar cea de-a doua – dezvoltarea monopolurilor ( secolul XX şi mai cu seama după marea recesiune economică mondială). Concepţiile din prima etapă sunt considerate clasice, iar cele din etapă următoare moderne.

Conceptele clasice reflectă, de fapt, doctrina liberală, predominantă în perioada capitalismului ascendent. Părintele acestei teorii liberale este Adam Smith, considerat şi precursorul Şcolii liberale clasice. În anul 1776, acesta publică la Londra primul tratat extins de economie: ″Avuţia Naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei″, în care sintetizează numeroasele curente de gândire de până la el, pornind de la fiziocraţii francezi, sinteză ce constituie punctul de plecare al economiei politice clasice. El critică mercantilismul, care, dominând gândirea economică timp de două secole, a dat naştere atât protecţionismului, cât şi unei intervenţii active economice şi militare, a statelor naţiuni nou cosntituite. Adam Smith enunţa celebra alegorie a mâinii invizibile.

Potrivit acestei teorii, care are la bază interesul personal, activitatea economică trebuie să se desfăşoare în conformitate cu principiul ″laissez- faire, laissez passer, le monde va de lui meme″, urmărindu-se evitarea oricărei intervenţii din partea autorităţii publice care ar putea perturba iniţiativa privată, libera concurenţă, acţiunea legilor obiective ale pieţei. Activitatea economică trebuie să ramănă apanajul întreprinderilor private - capitaliste, orice participare a statului la viaţa economică fiind considerată contraindicată. Este în interesul societăţii ca statul să se limiteze doar la sarcinile sale tradiţionale vizând menţinerea ordinii interne, apărarea ţării şi întreţinerea de relaţii diplomatice, iar cheltuielile publice să fie reduse la min