Teorii Financiare privind Crizele Piețelor de Capital

Introducere

Criza financiară, începută în septembrie 2008, a rezultat într-o recesiune economică extinsă, similară ca grad de severitate doar Marii Crize din anii '30. Pentru UE, această recesiune s-a dovedit a fi cea mai profundă, lungă şi extinsă recesiune din istoria Uniunii.

Criza financiară este o situaţie în care cererea de bani este mai mare decât oferta de bani (disponibilul). Aceasta înseamnă că lichiditatea este rapid evaporată deoarece banii disponibilisunt retraşi din bănci, forţând astfel băncile fie să vândă propriile active şi investiţii, pentru a-şiacoperi necesităţile, fie să colapseze. Criza financiară poate duce la o criză economică. Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice şi reflectă o neîncredere în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă, o dereglare a mecanismelor de piaţă.

Bursa este barometrul economiei şi tranzacţionează afaceri de diferite dimensiuni şi din diferite sectoare. În momentul în care piaţa acestor afaceri (piaţa imobiliară, piaţa petrolului, piaţa muncii) suferă dereglări sau corecţii importante ele se vor reflecta în profitabilitatea afacerilor listate la bursă şi, implicit, în preţul activelor financiare (acţiuni sau obligaţiuni) care depind direct de aşteptările investitorilor. Panica legată de economie nu face altceva decât să accentueze amplitudinea acestor corecţii şi să inducă noi incertitudini în economie. De aici şi până la reducerea apetitului pentru economisiri şi investiţii şi apoi la creşterea dobânzilor pe piaţă nu a fost decât un pas.

Crizele pot exista însă într-o stare latentă şi să nu fie atât de vizibile, deteriorând încetul cu încetul existenţa noastră. Nu este prima dată când economia mondială se confruntă cu perioade de recesiune. Poate este pentru prima dată după foarte mulţi ani (Marea criză interbelică începută în 1929 şi continuată pe mai mulţi ani sau Căderea Sistemului de la Bretton Woods în 1971) când avem dea face cu o criză localizată la nivelul ţărilor dezvoltate (nu doar la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare).

Prezentarea fenomenului

- Criza piețelor de capital -

Criza pieţelor de capital a început devreme în 2007 pe piaţa de capital pentru împrumuturi ipotecare, împrumuturi legate în mod direct de piaţa produselor financiare structurate. A continuat apoi în vara lui 2007 pe piaţa de împrumuturi corporative de tip buyout, de asemenea legată de piaţa produselor financiare structurate. Pe măsură ce investitorii tradiţionali pe această piaţă s-au micşorat, valoarea produselor deja existente pe piaţă a început să scadă.

Deoarece băncile de investiţii globale aveau atât rol de investitor cât şi rol de intermediar pe această piaţă, scăderea preţurilor le-a forţat să contabilizeze pierderi masive în timp record începând din ultimele luni ale lui 2007. Aceste pierderi au atras scăderea valorii băncilor, precum şi necesitatea recapitalizării lor cu capital privat, acţiune derulată în primele 8 luni ale lui 2008. Când investitorii în capitalul acestor bănci au dispărut şi ei, a dispărut încrederea în aceste instituţii.Deoarece băncile de investiţii erau motorul principal al pieţelor de capital, pierderea încrederii în acestea odată cu falimentul Lehman Brothers a condus la blocarea întregului sistem financiar la nivel global. Acel moment a marcat începutul crizei economice, acutizată de criza pieţelor de capital care se află în desfăşurare de peste un an.

Falimentul Lehman Brothers a marcat un moment important nu datorită pierderilor provocate de falimentul respectiv ci datorită dispariţiei subite a încrederii în băncile aflate în centrul sistemului financiar. Atunci a devenit clar pentru orice investitor, persoană fizică sau instituţie, că orice bancă e supusă riscului falimentului subit, oricât ar fi de mare şi de vestită. Confruntaţi cu această nouă realitate, investitorii au decis să îşi păstreze banii la ciorap, refuzând să împrumute oricui şi oricum. Aproape instantaneu, au dispărut creditele pentru cumpărarea unei case, a unei maşini, a produselor casnice de folosinţă îndelungată. Odată cu acestea au dispărut creditele educaţionale, creditele către agenţii şi subdiviziuni guvernamentale de orice fel, precum şi împrumuturile de o zi între bănci. Paralizia subită a sistemului financiar nu avea cum să nu afecteze economia reală. Dimpotrivă, efectele acutizării crizei financiare au fost aproape instantaneu simţite în toate colţurile economiei globale, ducând la scăderea produsului global brut pentru prima dată de la terminarea războiului.

Odată declanşată, orice criză economică devine un proces de durată. Creşterea şi descreşterea economică au loc în etape care se măsoară în multe luni. Soluţiile de vindecarea crizei economice sunt extrem de complicate, relativ greu de controlat şi iau mult timp de la implementare la materializare. Criza pieţelor de capital e diferită. Pe piaţa de capital crizele sunt de scurtă durată, deseori pot fi subite şi se pot vindeca relativ repede.