Taxele Verzi

Introducere

Cetățenii români au experimentat în ultimii ani o creștere constantă a prețului surselor de energie, în special al carburanților. Întrucât în afară de evoluțiile materiilor prime de bază (petrol, cărbune, etc.) costul acestor resurse este determinat într-o mare măsură de cuantumul taxelor aplicate produselor finite, de multe ori sursa acestor scumpiri este legată de evoluția taxelor aplicate acestor produse (denumite generic taxe de mediu). La fiecare val de scumpiri, opinia publică se inflamează, iar discuțiile aprinse din mass-media urmăresc identificarea vinovaților pentru această situație. Diferiți „specialiști” compară situația din România cu cea din alte țări, subliniind cât de mari sunt taxele de mediu din România și ce impact negativ vor avea aceste evoluții. Sunt totuși aceste aserțiuni adevărate? Sunt taxele de mediu aplicate în România foarte ridicate în comparație cu situația din alte membre ale UE? Sunt ele rezultatul unor politici guvernamentale nepotrivite? Sau mai degrabă evoluțiile din România sunt normale și se încadrează în trendul UE?

DEFINITIA TAXARII CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI SI TIPURI DE TAXE

Taxarea activitatilor cu un impact asupra mediului face parte din clasa mai larga a Instrumentelor Bazate pe Piata (IBP) si reprezinta unul din cele mai puternice instrumente de schimbare a modelului de folosirea a resurselor de care dispune orice stat. Avansarea oricarei definitii precise care sa acopere în mod exhaustiv taxele de mediu este problematica din mai multe motive. În primul rând, multe din aceste taxe au fost create si impuse din alte considerente decât cele legate de mediu, iar principalii beneficiari ai veniturilor generate de aceste taxe nu sunt neaparat interesati de considerentele de mediu. De asemenea, nivelul unor taxe a fost stabilit fara a lua în considerare ce tip de efecte asupra mediului va fi produs de o anumita schimbare. Nu în ultimul rând, schimbarea definitiei exacte asupra tipului de activitati care genereaza o anumita obligatie fiscala poate avea efecte disproportionate atunci când efectele potentiale din perspectiva mediului nu sunt luate atent în considerare.

În schimb, excluderea din definitie a taxelor impuse fara o motivatie legata de protectia mediului sau al caror nivel nu este stabilit în legatura cu impactul lor asupra mediului, conduce la o serie de probleme de cuantificare. Acesta este motivul pentru care definitia agreata la nivel international se refera la tipul de baza de taxare si nu la intentia sau utilitatea respectivului instrument. OECD, Agentia Internationala pentru Energie si Comisia Europeana folosesc o definitie comuna a taxelor impuse acelor activitati cu impact asupra mediului:

acele taxe si plati obligatorii catre guvernul central impuse unei baze de taxare cu relevanta deosebita pentru mediu

Cele mai importante baze de taxare în acest domeniu sunt: produsele de energie, motoarele autovehiculelor, taxele de folosire a resurselor, taxele pentru depozitarea deseurilor, taxarea emisiilor masurate sau estimate de gaze poluante sau cu efect de sera. Aceste taxe nu genereaza o proportionalitate între nivelul taxelor platite de un agent si beneficiile de care se va bucura acesta. Pe de alta parte, Taxa pe Valoare Adaugata (TVA) este exclusa din aceasta definitie chiar daca este impusa unei bune parti din baza de taxare cu impact asupra mediului. Acest lucru se datoreaza caracterului general al TVA, ca o taxa impusa (cu anumite exceptii) oricarui bun si serviciu de natura comerciala, aspect care o face neutra din punct de vedere al impactului asupra mediului.

Astfel, chiar daca definitia taxarii de mediu nu este una stricta, exista un consens general cu privire la ce anume reprezinta aceste taxe si cu privire la principiile pe care le putem folosi atunci când analizam daca o noua taxa va fi sau nu inclusa în categoria celor de mediu.

Conform metodologiei Eurostat, taxele de mediu poti fi clasificate în 3 grupe: taxele pe energie, taxele pe transport si taxele pe poluare si folosire a resurselor.

Taxele de energie includ impozitele pe produse energetice utilizate atât pentru transport cât si în scopul alimentarii de utilaje stationare. Cele mai importante produse folosite în transport sunt benzina si motorina. Printre produsele folosite pentru utilaje stationare se numara gazele naturale, carbunii si energia electrica. Taxele de transport includ, în principal, taxele legate de proprietate si de utilizare a autovehiculelor. Impozitele pe alte echipamente de transport (de exemplu avioane) si servicii conexe de transport (de exemplu, taxe pe zborurile charter sau program) sunt de asemenea incluse în aceasta categorie atunci când acestea sunt conforme cu defnitia generala a taxelor de mediu. Taxele de poluare si folosire a resurselor se aplica emisiilor din surse mobile si imobile, la comercializarea unor bunuri (baterii, substante chimice periculoase, anvelope, pungi de plastic, ambalaje de plastic si carton), precum si la exploatarea unor resurse naturale (lemn, agregate), altele decât cele folosite ca surse de energie.

IMPLICATIILE TAXELOR DE MEDIU SI ALE IBP-URILOR

Nivelul taxelor de mediu poate afecta în mod fundamental deciziile de zi cu zi ale oamenilor, de la decizia de cumparare a unui bec eficient energetic în locul unuia clasic, la tipul de autoturism cumparat si la tipul de materiale alese pentru constructia sau renovarea unei case. Totusi, modalitatile prin care acest instrument poate fi folosit cel mai eficient, precum si balansarea nevoii de protectie a mediului cu presiunile generate de nevoia de dezvoltare socio-economica reprezinta o problema foarte complexa.

Taxarea activitatilor cu impact asupra mediului reprezinta doar unul dintre instrumentele folosite de state în atingerea obiectivelor legate de mediu. În functie de tipul de activitate careia i se aplica, taxarea poate fi folosita în combinatie cu alte tipuri de instrumente. Dat fiind ca o parte importanta a poluarii si epuizarii resurselor naturale este determinata de sub-estimarea adevaratului pret al unui bun sau serviciu pe care îl consumam, folosirea unei anumite combinatii de instrumente bazate pe piata trebuie sa realizeze o cât mai buna evaluare a pretului real al unei resurse. Prin folosirea unor instrumente bazate pe piata cum ar fi taxele, tarifele sau permisele tranzactionabile se urmareste realizarea în mod simultan a unor obiective de mediu, economice si de politica sociala, datorita faptului ca sunt luate în considerare si costurile ascunse ale productiei si consumului unor bunuri, atât fata de sanatatea oamenilor cât si în ceea ce priveste impactul asupra mediului. În continuare prezentam taxonomia folosita de Agentia Europeana de Mediu pentru categorizarea diferitelor tipuri de IBP-uri: