Continutul si rolul impozitelor Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului. Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit. Dreptul de a introduce impozite il are statul si el se exercita, de cele mai multe ori, prin intermediul puterii legislative (Parlamentul), iar uneori si, in anumite conditii, prin organele de stat locale. Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de stat de importanta nationala (generala), iar organele de stat locale pot introduce unele impozite in favoarea unitatilor administrative-teritoriale. In Romania, conform Constitutiei, consiliile locale sau judetene stabilesc impozitele si taxele locale, in limitele si in conditiile legii. Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitive nerambursabil. In schimbul acestora, platitorii impozitelor nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata. Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege. Aceasta sursa este, pentru muncitori si functionari - salariul, pentru agentii economici - profitul, pentru proprietarii funciari - renta, pentru detinatorii de hartii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.) - venitul produs de acestea (dividende, dobanzi etc.). Micii meseriasi si liber-profesionistii suporta impozitele din venitul realizat de pe urma activitatii desfasurate. Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social. Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaste unele diferentieri de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Astfel, in tarile dezvoltate, impozitele, taxele si contributiile procura opt, noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului. In cadrul tarilor in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor in totalul resurselor financiare publice inregistreaza diferentieri importante, variind intre cinci si noua zecimi. Elementele impozitului Pentru ca prin impozite sa se poata realize obiectivele financiare, economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili. Drept urmare, in legile prin care se instituie impozite se precizeaza persoanele in sarcina carora cade plata impozitelor, material supusa impunerii, marimea relativa a impozitului, termenele de plata, sanctiunile ce se aplica persoanelor fizice si/sau juridice care nu-si onoreaza obligatiile fiscale la termenele stabilite, sustrag material impozabila de la impunere si incalca alte dispozitii ale reglementarilor fiscale. Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata. Subiectul impozitului este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acetuia. Astfel, de exemplu, la impozitul pe salariu, subiect al impozitului este muncitorul sau functionarul, la impozitul pe profit - agentul economic, la impozitul pe succesiuni - mostenitorul (mostenitorii) in reglementarile fiscale, ca si in vorbirea curenta, subiectul impozitului este denumit contribuabil. Uneori impozitul datorat de o persoana este varsat la buget de catre o alta persoana, de exemplu: impozitul pe venitul din salarii, datorat statului de un muncitor sau functionar, este retinut de catre persoana care ii plateste drepturile salariale si apoi este varsat la buget; la fel procedeaza o banca, o editura, o publicatie sau o alta persoana care, din venitul cuvenit unei personae (dobanda, drept de autor, colaborare), retine impozitul datorat statului si-l varsa la buget. In aceste cazuri, subiect al impozitului este salariatul, beneficiarul dobanzii, al dreptului de autor sau ai colaborarii, iar nu cel care a retinut de la acesta impozitul datorat statului si l-a varsat efectiv la buget, prin plata in numerar sau prin virament. Suportatorul impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul, desi subiectul ar trebui sa fie una si aceeasi persoana cu suportatorul in realitate se intalnesc situatii in care suportatorul este o alta persoana decat subiectul. Obiectul impozabil este reprezentat de materia impusa supunerii a carei detinere determina individualizarea obligatiei de plata a prelevarii fiscale. In teoria si practica financiara exista 3 categorii de obiecte impozabile, respectiv venitul, averea si consumul. Sursa impozitului ne indica din ce in ce anume se plateste impozitul, respectiv din venit sau din avere. Unitatea de impunere se utilizeaza pentru stabilirea dimensiunii obiectului impozabil si se utilizeaza fie o unitate monetara (pentru impozitul pe venit), fie o unitate fizico-materiala, cum ar fi: metrul patrat de suprafata utila pentru impozitul pe cladiri, hectarul pentru impozitul funciar, kilogramul, litrul, tona, bucata pentru taxele de consumatie. Cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere si pot fi stabilite in sume fixe (accizele, impozitul si taxele pe proprietate) sau in cote procentuale (proportionale, progresive, regresive, degresive).
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).