Taxe și Impozite

Cadrul legislativ al impozitelor şi taxelor locale, instituit în acord cu prevederile Constituţiei României şi al Legii administraţiei publice locale, realizează o revizuire a întregului cadru legislativ existent până în iunie 1994, în concordanţă cu principiile constituţionale ale autonomiei locale şi descentralizării serviciilor locale.

În Constituţia României, în materie de taxe şi impozite, se precizează „impozitele, taxele, şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, se stabilesc numai prin lege”, în timp ce „impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii.”

Impozitele şi taxele locale reprezintă surse importante de venituri ale bugetelor locale. Ele sunt reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale. Aceste impozite sunt folosite pentru finanţarea cheltuielilor publice prevăzute în bugetele locale.

Aplicarea Ordonanţei se face cu respectarea următoarelor principii: principiul transparenţei, principiul aplicării unitare şi principiul autonomiei locale( consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene stabilesc impozitele şi taxele locale între limitele şi condiţiile Ordonanţei).

Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti sau judeţelor, după caz. Resursele financiare constituite din impozitele şi taxele locale sunt utilizate în întregime de autorităţile administraţiei publice locale pentru executarea atribuţiilor acestora, în condiţiile legii.

Impozitele şi taxele locale sunt datorate la bugetele locale de către persoane fizice şi juridice care, prin ceea ce deţin sau ceea ce prestează intră sub incidenţa prevederilor legale privind impunerea.

Contribuabilii persoane fizice sunt aceia care desfăşoară activităţi economice pe baza liberei iniţiative sau exercită în mod individual sau prin asociere orice profesie liberă.

Contribuabilii persoane juridice sunt acele entităţi reprezentate de persoanele fizice, înregistrate legal, ce au patrimoniu distinct, în scopul desfăşurării unei activităţi. Sunt exceptate instituţiile şi unităţile care funcţionează în subordinea sau coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Impozitul pe clădiri

Impozitul pe clădiri este anual şi se datorează de către contribuabil pentru clădirile aflate în proprietatea lor indiferent de locul unde sunt situate şi de destinaţia acestora.

Subiectul impunerii coincide cu plătitorul impozitului, şi este, de regulă, proprietarul clădirii indiferent de locul unde este situată şi de destinaţia acesteia. De la această regulă generală există o derogare, şi anume, pentru clădirile proprietate publică şi privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale aflate în administrare sau în folosinţă, dupa caz, a contribuabililor, în calitate de subiect al impunerii, apar cei care le au în administrare sau în folosinţă.

Obiectul impozabil îl reprezintă cladirile de orice fel, situate în municipii, oraşe, comune şi sate, indiferent de modul cum sunt folosite şi de destinaţia dată acestora, cu excepţia celor care nu sunt supuse impozitului, prevăzute în mod expres în lege.

Prin clădire în sens fiscal se inţelege orice construcţie care serveşte la adăpostirea de oameni, de animale, de produse, de materiale, de instalaţii şi de altele asemenea.Nu sunt supuse impozitului pe clădiri:

- Clădirile instituţiilor publice, precum şi clădirile care fac parte din domeniul public şi privat al unităţilor administrative teritoriale, cu excepţia celor folosite pentru activităţi economice;

- Clădirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhiteczură şi arheologie, precum şi muzeele şi casele memoriale, cu excepţia incintelor acestora folosite pentru activităţi economice;

- Clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase cunoscute de lege, şi părţile lor componente locale, cu excepţia incintelor acestora folosite pentru activităţi economice;

- Clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, precum şi cele din domeniul privat al statului şi administrate de regie;

- Clădirile aflate pe domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă „Locato”;

- Construcţii şi amenajări funerare din cimitire;