Taxa pe valoare adăugată

Valoarea adaugata a fost impusa in tarile Europei din deceniile 6,7 sub forma TVA , o inventie franceza, impozit indirect general asupra cifrei de afaceri neta. TVA este utilizata in cele mai multe tari ale Europei.

Valoarea adaugata se determina prin doua metode:

a) Medota analitica – presupune insumarea elementelor valorii adaugate si impozitarea acestora

b) Metoda globala- presupune impozitarea valorii adaugate determinate ca diferenta intre pretul de vanzare a bunurilor si cheltuielile aferente sau prin ajustare, prin diferenta cu intrarile de marfuri. Sunt supuse acestor impozite toate bunurile si serviciile inclusive importurile. Platitorii impozitului sunt persoanele fizice, juridice care livreaza bunuri executa lucrari. Suportatorii sunt consumatorii finali. Faptul generator al obligatiilor de plata este transferul proprietatii. Momentul transferarii proprietatii ca fapt juridic este punctat ca act economic prin operatiuni de facturare ,vanzare- prin facture sau chitanta fiscala. In cele mai multe tari acest impozit este asezat ca avand la baza trei categorii de cote:

I. Cote minime- pentru bunuri, unde intra si 0% pentru export

II. Cote medii- produsele alimentare de utilizare curenta

III. Cote maxime – pentru celelalte categorii de marfuri,servicii, lucrari

TVA in Romania:

Acesta s-a introdus in 1993 fiind reglementat de legea 130/92. Acest impozit e operat asupra transferului de proprietate ce din punct de vedere juridic e consemnat in documentele de livrare(facture sau chitanta fiscala) in momentul vanzarii. Transferul de proprietate se refera la transferul de bunuri mobile si immobile, de lucrari executate si servicii prestate. In sfera de cuprindere a TVA-ului se include si importul de bunuri si servicii. De asemenea: vanzarea cu plata in rate sau preluarea din patrimonial agentilor economici a unor bunuri pentru a fii folosite in scopul personal sau folosirea pentru activitati proprii de agentii economici a unor produse sau servicii realizate in unitatea acestuia.

Sfera de aplicare :

Regula este că se cuprind in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata operatiunile care indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele condiţii:

a) să constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată (în bani sau în contrapartidă); operaţiunile de import sunt cuprinse în sfera de aplicare a TVA.

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie în România;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să fie realizată de o persoană înregistrată ca plătitoare de TVA;

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre următoarele activităţi:

• activităţile producătorilor;

• activităţile comercianţilor sau prestatorilor de servicii;

• activităţile extractive;

• activităţile agricole;

• activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora;

• activităţile economice de exploatare a bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.

Daca cele patru condiţii enumerate deja sunt îndeplinite atunci o operaţiune intra în sfera TVA. Pentru determinarea TVA-ului aplicabil trebuie determinat unde are loc operaţiunea. Astfel:

1. dacă locul operaţiunii este în România şi se îndeplinesc cele 3 condiţii de mai sus, atunci se aplică TVA conform legislaţiei din România

2. dacă locul operaţiunii este în alt Stat Membru al Uniunii Europene şi se îndeplinesc cele 3 condiţii de mai sus, atunci se aplică TVA conform legislaţiei din acel Stat Membru.

Operatiuni cuprinse in sfera de aplicare a taxei

Livrarea de bunuri

Este considerata livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar.

Se considera ca o persoana impozabila, care actioneaza in nume propriu, dar in contul altei persoane, in calitate de intermediar, intr-o livrare de bunuri, a achizitionat si livrat bunurile respective ea insasi, in conditiile stabilite prin norme.

Urmatoarele operatiuni sunt considerate, de asemenea, livrari de bunuri:

a) predarea efectiva a bunurilor catre o alta persoana, ca urmare a unui contract care prevede ca plata se efectueaza in rate sau a oricarui alt tip de contract care prevede ca proprietatea este atribuita cel mai tarziu in momentul platii ultimei sume scadente, cu exceptia contractelor de leasing;

b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, in urma executarii silite;

c) trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, in conditiile prevazute de legislatia referitoare la proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, in schimbul unei despagubiri.