Taxa pe valoare adăugată

INTRODUCERE

Taxa pe valoarea adaugata a aparut in Franta in anul 1954 in sfera sa de actiune fiind incluse serviciile si comertul. Ulterior sfera sa de aplicare s-a extins si asupra altor activitati, generalizarea taxei pe valaorea adaugata avand loc tot in Franta in ianuarie 1968.

In Uniunea Europeana organele de decizie au declarat acest impozit, impozit general pentru state. O cota prelevata din TVA-ul colectat de statele Uniunii Europene constitue un venit al bugetului Uniunii.

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect deoarece se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adaugate realizare de producatori, inclusiv asupra distributiei catre consumatorul final.

In Romania, in conditiile trecerii la economia de piata si ca urmare a urmaririi alinierii fiscalitatii la practica tarilor dezvoltate, impozitul pe circulatia marfurilor, care functiona ca un impozit indirect, a fost inlocuit cu taxa pe valoarea adaugata. Aceasta inlocuire a impozitului pe circulatia marfurilor cu TVA-ul constituie o conditie pentru aderarea la Uniunea Europeana.

Pentru introducerea taxei pe valoarea adaugata au fost luate o serie de masuri privind impozitul pe circulatia marfurilor, pentru a facilita trecerea de la un impozit la altul. Astfel, in 1991, s-a redus la cinci numarul cotelor de impozit pe circulatia marfurilor aferente bunurilor si serviciilor si s-a instituit un nou impozit indirect (acciza) pentru unele produse si articole considerate de lux. Cu toate acestea, se impunea reducerea numarului cotelor impozitului pe circulatia marfurilor la una sau la doua, precum si includerea in sfera de impozitare a acestuia a majoritatii bunurilor si serviciilor. Inainte de implementarea taxei pe valoarea adaugata s-a cautat sa se extinda campul de aplicare a impozitului pe circulatia marfurilor la unele produse si prestari de servicii, cum ar fi produsele agricole, activitatea postal si de telecomunicatii, transportul de calatori si de marfuri etc.

Dupa emiterea unor acte normative pregatioare, taxa pe valoarea adaugata a fost introdusa in Romania prin Ordonanta de Guvern nr 3/1992, aprobata prin legea nr. 130 din 19 decembrie 1992, cu data de aplicare 1 ianuarie 1993, pe parcurs Ministerul Finantelor elaborand norme metodologice cu privire la sfera ei de apicare, la regulile de impozitare, operatiunile impozabile, baza de calcul, platitorii, obligatiile si drepturile acestora.

PERCEPEREA SI APLICAREA TAXEI PE VALOAREA ADAUGATA

Valoarea adaugata este egala cu diferenta dintre vanzarile si cumpararile aceluiasi stadiu al circuitului economic sau diferenta rezultata scazand din valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, valoarea bunurilor achizitionate si a serviciilor receptionate, intr-o perioada de timp, de regula lunar.

Calculul TVA-ului se realizează prin metoda deducerii care constă în faptul că pentru fiecare operaţie comercială de livrări de bunuri şi prestări de servicii, pe baza facturilor emise, se calculează şi se înscrie în document TVA aplicată la preţul bunurilor livrate, respectiv tariful lucrărilor şi serviciilor prestate.

In cazul aplicarii principiului destinatiei la impozitarea cu taxa pe valoarea adaugata are loc impunerea valorii adaugate pentru bunurile consumate pe teritoriul national, indiferent daca aceasta valoare adaugata este realizata in tara sau in strainatate. Ca urmare a aplicarii acestui principiu are loc impunerea consumului intern, indiferent daca provine din productie proprie sau din import, iar exporturile sunt exonerate. Acest sistem de calcul al taxei pe valoarea adaugata, plecand de la principiul destinatiei, este folosit in marea majoritate a statelor care au adoptat acest impozit indirect.

Prin aplicarea taxei pe valoarea adaugata se ofera posibilitatea deducerii taxei pe valoarea adaugata platita anterior din taxa pe valoarea adaugata colectata ca urmare a vanzarii bunurilor si prestarii serviciilor, taxa pe valoarea adaugata care este datorata statului reprezentand diferenta dintre taxa colectata si taxa achitata ca urmare a cumpararilor sau beneficierii de prestarea unor servicii. Exista si unele exceptii de la aplicarea acestui principiu, care se refera la neacordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata platita la aprovizionare (reglementate expres prin actele normative), insa, ca regula generala, putem retine deductibilitatea taxei pe valoarea adaugata.

Transparenta impozitului intervine datorita faptului ca T.V.A. datorata statului de catre un agent economic este aferenta valorii adaugate de el la bunul respectiv.

Un element important al taxei pe valoare adaugata este cota de impozitare, numarul cotelor reducandu-se pe masura perfectionarii taxei. Astazi se folosesc, fiind diferentiate de la o tara la alta, un numar de 4 cote: