Surse de Finantare a Intreprinderii

Extras din referat Cum descarc?

I. Introducere
Viata economico-financiara a unei intreprinderi nu poate fi conceputa in afara mediului in care functioneaza si evolueaza. Din acest mediu intreprinderea isi colecteaza resursele si tot in cadrul lui efectueaza plati, restituiri de fonduri etc.
In conditiile economiei de piata, stabilirea modalitatilor de finantare exercita un impact deosebit asupra activitatii agentilor economici. Aproape in toate cazurile, intreprinderile nu se finanteaza in totalitate din fonduri proprii, ele apeland concomitent si la resurse externe. Prin urmare, selectarea mijloacelor de finantare externa si ponderea acestora in raport cu finantarea interna reprezinta o decizie majora a politicii financiare a intreprinderii. In acest fel se decide asupra structurii financiare a intreprinderii si se iau masuri pentru asigurarea caracterului optim al acesteia.
II. Structura financiara a intreprinderii
Structura financiara a intreprinderii reprezinta ansamblul complex si coordonat al diverselor surse de finantare folosite de managerul financiar pentru acoperirea necesarului de finantare. In alte opinii se considera ca structura financiara exprima raportul existent intre finantarile pe termen scurt si cele pe termen lung. La nivelul intreprinderii, structura financiara reflecta compozitia capitalurilor acesteia sau totalitatea componentelor de capital. Din acest motiv structura financiara mai poarta numele de structura capitalurilor intreprinderii. In consecinta, structura financiara sau structura capitalurilor intreprinderii este suma ponderilor de participare a acestor surse de finantare la constituirea capitalurilor investite in intreprinderi.
Pentru structura financiara este relevant capitalul permanent (format din capitalul propriu la care se adauga datoriile), cu o alocare mai mare de un an, deoarece este destinat ciclului de investitii. Capitalurile pe termen scurt sunt destinate cu predilectie ciclului de exploatare si, in mare parte, se acorda gratuit pe termene rezonabile, determinate de nevoile exploatarii. Cu toate acestea, daca necesarul de finantat (nevoia de fond de rulment) nu este acoperit integral din fondul de rulment, se va recurge la credite pe termen scurt ale caror costuri se vor lua in calculul capitalurilor investite. Structura capitalului permanent si a resurselor de trezorerie (capitaluri pe termen scurt) este prezentata in Figura nr. 1:
Dupa cum se observa din Figura nr. 1, capitalul permanent se compune din capitaluri proprii si imprumuturi pe termen mediu si lung (CP = CPR + DAT). Capitalurile proprii cuprind:
- capital social (sume puse la dispozitia intreprinderii cu caracter permanent de asociati / actionari, sub forma aportului in numerar / natura);
- cresteri ulterioare de capital;
- diferente pozitive din reevaluari;
- beneficii nedistribuite;
- rezultate pozitive ale exercitiului curent inainte de repartizari;
- subventii primite.
Daca din capitalul propriu se deduc subventiile primite pentru echipamente si rezervele reglementate, se obtine situatia neta a capitalului propriu, care reprezinta masura contabila a patrimoniului juridic al intreprinderii.
Sub aspect financiar, capitalul propriu indica daca intreprinderea a fost rentabila pana la un moment dat. 
Sub aspect juridic, o intreprindere care inregistreaza pierderi de 50% din capitalul social trebuie sa se dizolve sau, in cadrul unui termen, de obicei pana la bilantul urmator, sa reconstituie capitalul social pe masura pierderilor ce n-au putut fi acoperite din rezerve. Capitalul propriu nu este rambursabil, remuneratia lui depinde de performantele intreprinderii si nu este garantata in nici un fel. Resursele de trezorerie cuprind credite bancare pe termen scurt, precum si credite comerciale, adica datorii fata de furnizori.
Principalele metode utilizate in colectarea fondurilor sunt: 
1.aportul asociatilor sau actionarilor, 
2.autofinantarea, 
3.creditarea,
4.finantarea bugetara. 
Aceste metode si izvoare de constituire a fondurilor variaza intr-o anumita masura in functie de formele pe care le imbraca intreprinderile si proprietatea asupra lor.
Alegerea unei anumite structuri financiare reprezinta o importanta decizie financiara a intreprinderii. Astfel, finantarea prin obligatii pe termen scurt confera o anumita suplete pentru intreprinzator, in sensul ca poate sa dezvolte sau sa reduca operativ volumul activitatii; spre deosebire de aceasta, finantarea cu capitaluri permanente este mai putin costisitoare si, deci, mai avantajoasa. Desi criteriul rentabilitatii este foarte important, decizia privind structura financiara tine seama si de alte elemente ca suma totala a nevoilor de finantat si natura diverselor trebuinte.
Decizia privind structura capitalului implica o optiune intre risc si profit (venit); utilizind intr-o proportie mai mare datoriile pentru finantare, cresc riscurile legate de fluxul profiturilor firmei, dar un indice ridicat al datoriilor, conduce la o rata ridicata a rentabilitatii. Riscul ridicat asociat cu mari datorii, tinde sa scada pretul actiunilor, in schimb rata asteptata a rentabilitatii creste. Asadar, structura optima a capitalului este acea structura care asigura un echilibru optim intre risc si venit (profit) si, astfel, maximizeaza valoarea actiunilor (si a firmei).
Deciziile luate de firma in privinta structurii capitalului sunt influentate de factori precum: riscul afacerilor, situatia impozitarii, flexibilitatea financiara etc. Riscul afacerilor este inerent (nelipsit) activelor firmei daca aceasta nu utilizeaza pentru finantare datoriile. Situatia impozitarii isi face efectul prin deducerea dobanzii din profitul impozabil, ceea ce inseamna scaderea costului efectiv al datoriei.
Flexibilitatea financiara este abilitatea de a creste capitalul, in conditii rezonabile, in cazul unor circumstante nefavorabile. Astfel, trezorierul firmei trebuie sa stie ca pentru a asigura stabilitatea activitatii, este necesara o oferta constanta de capital. Trezorierul trebuie sa cunoasca, de asemenea, ca atunci cand oferta de bani in economie este restransa sau cand o firma este confruntata cu dificultati de exploatare, furnizorii de capital prefera sa avanseze fondurile firmelor cu situatie economico-financiara solida. In ultima instanta, adoptarea unei structuri a capitalului este determinata de creditori care au in vedere riscul la care se expun creditand intreprinderea. 
Riscul creditorului poate fi:
a) risc de pierdere de capital, cand debitorul nu poate rambursa datoria, risc de dobanda, cand debitorul nu poate plati dobanzile la termen ; 
b)risc de imobilizare care exista si atunci cand debitorul isi achita obligatiile la termen. Prin urmare, creditorul isi blocheaza capitalul, fiind obligat sa se refinanteze in conditii de dobanda si de timp ce nu-i sunt totdeauna asigurate.


Fisiere in arhiva (1):

  • Surse de Finantare a Intreprinderii.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!