Surse de finanțare a activelor circulare

Activele circulante constituie a doua componentă importantă a activelor unei firme, alături de cele fixe.

Activele circulante reprezintă forma materială a utilizărilor pe termen scurt a resurselor financiare ale firmei.

Ele se pot clasifica, după natura lor, în:

• stocuri materiale: de materii prime, de materiale, de ambalaje, de producţie în curs de fabricaţie, de produse finite, de mărfuri, de obiecte de inventar, de echipamente şi materiale de protecţie;

• mijloace în decontare: creanţe, efecte de încasat, avansuri, produse şi mărfuri expediate şi neîncasate;

• mijloace băneşti: în casă, în contul de la bancă, titluri pe termen scurt, carnete de CEC cu limită de sumă ş.a.

Pentru a caracteriza structura activelor circulante sunt utilizate şi alte criterii de clasificare, din care reţinem trei uzuale:

Clasificarea după faza circuitului economic, în care se regăsesc:

• active circulante în sfera aprovizionării, în care se includ stocurile materiale din magazie în aşteptarea trecerii lor în fluxul de fabricaţie, iar dintre mijloacele de decontare – avansurile;

• active circulante în sfera producţiei, în care se includ stocurile material pe fluxul de fabricaţie (scoase din magazie) şi producţia în curs de fabricaţie;

• active circulante în sfera comercializării, în care se includ stocurile materiale din magazie în aşteptarea comercializării (produse finite, mărfurile), mijloacele în decontare şi băneşti.

Clasificarea după criteriul sferei de exploatare, în care se regăsesc:

• active circulante în exploatare, în care se includ, în principal, stocurile materiale;

• active circulante în sfera exploatării, în care se includ, în principal, mijloacele de decontare şi mijloacele băneşti.

Clasificarea după criteriul apartenenţei sursei de finanţare, în care se

regăsesc:

• active circulante proprii, finanţate de surse proprii, adică din fondul de rulment;

• active circulante atrase, finanţate din surse atrase, adică din pasivele stabile;

• active circulante împrumutate, finanţate din alte surse decât cele proprii sau atrase, adică din credite bancare, obligaţii faţă de terţi ş.a.

Ponderea diferitelor categorii de active circulante în total este determinată de obiectul de activitate al firmei, dar şi de caracteristicile ciclului economic şi ale conjuncturii. Stocurile materiale, în special cele din sfera producţiei, respectiv „în exploatare”, sunt poate cele mai importante deoarece constituie suportul desfăşurării activităţii, fiind imediat utilizabile în cadrul acesteia. Mijloacele în decontare şi mijloacele băneşti favorizează capacitatea de lichiditate, dar, în condiţii de instabilitate financiară (inflaţie), ponderea lor trebuie diminuată.

Raportul active circulante proprii – active circulante împrumutate trebuie stabilit în contextul strategiei de structură financiară. O pondere mare a celor proprii înseamnă un efort mai mare de autofinanţare, adică utilizarea capacităţii de autofinanţare în mai mică măsură pentru dezvoltare (extindere, modernizarea activelor fixe etc.). În condiţiile de inflaţie sau de dobânzi uşor suportabile din rezultate este recomandabilă o creştere a ponderii celor împrumutate.

Nevoia de finanţare a activelor circulante poate fi satisfăcută din două surse principale: fondul de rulment şi creditele de trezorerie. Fondul de rulment (FR) este o sursă proprie, parte a capitalului permanent, iar creditele de trezorerie sunt surse împrumutate de la bănci sub forma creditelor pe termen scurt (Cts).

Nevoia de finanţare a activelor circulante trebuie să fie valoric egală cu suma celor două surse: Nfac = FR + Cts

În caz contrar fie există surse în exces (Nfac < FR + Cts), fie nu se poate face finanţarea activelor circulante (Nfac > FR + Cts). În primul caz, vor trebui suportate costuri suplimentare, majorate, pentru asigurarea finanţării, astfel că se vor diminua rezultatele finale. În al doilea caz, nu vor putea fi asigurate mijloacele (activele circulante) necesare desfăşurării activităţii, astfel că se vor înregistra pierderi din diminuarea acestora şi, eventual, din nerespectarea contractelor de

livrare (penalizări, daune, despăgubiri).

Nevoia pentru finanţarea activelor circulante şi fondul de rulment se calculează distinct. Astfel, din relaţia de mai sus se determină creditele de trezorerie necesare completării surselor de finanţare a activelor circulante.

A. Fondul de rulment se determină valoric din relaţia menţionată, dar poate fi exprimat şi procentual (FR%) sau în zile (FRz):

FR%=FR * 100

CA

FRz=FR * 365

CA