Supravegherea Politicilor de Schimb de către Fondul Monetar Internațional

Introducere

Într-o lume integrată, cum este cea de astăzi, în care evoluția economică a unei țări și deciziile pe care aceasta le ia pot afecta multe alte state, este util să se poată dispune de un mecanism care să poată asigura coerența politicilor economice naționale. În baza Statutului său, FMI are mandat de a exercita o supraveghere a politicii de schimb a statelor membre pentru a controla sistemul monetar internațional și de a-i asigura buna funcționare.

În acest scop, stabilește dacă politica și evoluția economică a fiecărui stat membru sunt de natură să favorizeze o creștere durabilă și să asigure stabilitatea internă și externă. Făcând aceasta, Fondul caută să ofere un sistem de prevenire capabil să semnaleze pericolele ce se profilează și să definească măsurile de precauție necesare.

Capitolul I

Fondul Monetar Internațional

Fondul Monetar Internaţional (FMI) este o organizaţie internaţională care reunește 186 de state membre. A fost constituită prin Tratatul de la Bretton Woods în anul 1944, având ca scop principal promovarea unei economii mondiale sănătoase.

Conferinţa monetară şi financiară a Naţiunilor Unite şi Asociate a început la data de 1 iulie 1944 la Bretton Woods, din Statul New Hempshire, SUA, cu participarea a 45 de state şi s-a încheiat la 22 iulie 1944 prin aprobarea „Declaraţiei comune a experţilor privind crearea Fondului Monetar Internaţional al Naţiunilor Unite şi Asociate”. În urma acordului de la Bretton Woods a fost creată și Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), deasemeni cunoscută ca şi Banca Mondială. Aceste două instituții (FMI și BIRD) sunt cunoscute ca fiind gemenii Bretton Woods.

1.1 Organizare

Conform prevederilor art. IX, sect. 2 din statut, Fondul Monetar Internaţional, în calitate de instituţie internaţională, dispune de personalitate juridică deplină, respectiv de capacitatea de a contracta, dobândi şi dispune de bunuri mobile şi imobile, de a încheia acorduri cu ţările membre şi de a institui proceduri legale pentru desfăşurarea operaţiilor cu ţările membre.

FMI este alcătuit din 186 state-membre , reprezentate în general de miniștrii lor de Finanțe în Adunarea Generală a Fondului. Strategia FMI este definită de Consiliul Guvernatorilor, care se reunește o dată pe an.

Gestiunea curentă este încredințată unui consiliu de administrație (executiv) format din 24 de membri, dintre care 8 sunt permanenți (SUA, Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie, Arabia Saudită. Rusia și China). Directorul General este prin tradiție un european și gestionează o administrație de 2500 de persoane, cu sediul la Washington DC (SUA).

Comitetul monetar și financiar internațional (fostul Comitet Interimar), compus din 24 de membri, este o instanță mondială esențială, la care participă marile puteri globale, țările în curs de dezvoltare și țările în tranziție, și a cărei atribuție este acordarea împrumuturilor.

Finanțarea FMI rezultă dintr-un sisitem original, construit pornind de la noțiunea de cotă-parte și de la un activ de rezervă internațională, monedă-coș, creat de FMI în 1969 și denumit „Drept Special de Tragere” (DST). În momentul în care aderă la FMI, un stat dispune de o cotă parte, numită și cotă de subscriere, care reflectă situație economică relativă a acestui nou membru, exprimată în DST. Numărul de DST determină valoarea cotizației anuale, numărul de voturi în Adunarea Generală, valoarea maximă a resurselor financiare conjuncturale la care statul-membru poate avea acces. Fiecare ţară achită cota sa la Fond în proporţie de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internaţional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în moneda naţională. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În urma reevaluării din 1998, cota de subscriere s-a majorat cu 45 % ajungând la 216.75 mld DST (aprox. 323.31 mld USD) în ianuarie 1999. Reevaluarea din 2003 nu a adus nicio modificare a cotelor. În 2006, cotele au fost majorate cu 1.8 procente, această măsură înscriindu-se într-un program de reforme ce se desfașoară pe o perioadă de doi ani. La sfârșitul lunii octombrie 2009, totalul cotelor se cifra la 217.4 mld. DST (aprox. 346 mld. USD).

1.2 Obiective și funcții

FMI asigură funcționarea coordonată a Sistemului Monetar Internațional (SMI), reglementând comportamentele monetare pentru a evita crizele economice majore de tipul celei din anii 1929 – 1933, când comerțul mondial a scăzut cu peste 70%. Doctrina economică de referință a FMI este liberalismul economic.

FMI își propune să realizeze șase obiective:

1. promovarea cooperării monetare internaționale

2. favorizarea expansiunii armonioase a comerțului internațional

3. menținerea unui regim valutar ordonat

4. instaurarea unui sistem multilateral de decontare a tranzacțiilor

5. reducerea dezechilibrelor balanțelor de plăți

6. punerea de lichidități la dispoziția statelor membre în caz de dificultăți conjuncturale

Obiectivele Fondului Monetar Internaţional sunt orientate spre susţinerea politicilor şi strategiilor ţărilor membre, de reducere şi eliminare a dezechilibrelor externe şi de promovare a cooperării în vederea stimulării creşterii economice şi asigurării stabilităţii sistemului financiar internaţional.

Fondul Monetar Internaţional se preocupă atât de problemele echilibrului valutar al ţărilor membre cât şi de administrarea sistemului monetar internaţional. Fondul Monetar Internaţional sprijină realizarea echilibrului valutar în ţările membre şi funcţionarea sistemului monetar internaţional.

În atingerea acestor obiective, FMI îndeplineşte 3 funcţii principale:

• supravegherea acţiunilor şi politicilor economice şi financiare din ţările membre, precum şi la nivel global;

• acordare de asistenţă tehnică;

• creditarea ţărilor membre cu dezechilibre în balanţa de plăţi.

FMI este cel mai important organism financiar de cooperare în domeniul valutar-financiar. Această instituție s-a specializat încă de la înființare în acordarea de împrumuturi țărilor membre în vederea echilibrării balanței de plăți externe. Cele mai importante credite acordate de FMI sunt orientate spre țările cu un PNB/locuitor scăzut. Activitatea de sprijin financiar a Fondului a fost extinsă în ultima vreme, prin acordarea de către acesta a unor împrumuturi specifice: