Structura finanțelor și procesul bugetar

Capitolul I. Raporturile Financiare

Rolul finanţelor este de satisfacere a nevoilor financiare. De aceea avem nevoie de fonduri financiare pe care trebuie să le constituim, repartizate apoi pe destinaţii şi cheltuieli.

Funcţiile finanţelor reprezintă modalităţile şi mijloacele de înfăptuire a rolului finanţelor.

Specialiştii de obicei recunosc două funcţii ale finanţelor: funţia de control şi repartiţie.

Funcţia de Repartiţie a Finanţelor

Funcţia de repartiţie presupune atragerea resurselor şi repartizarea lor pe destinaţii. Aceasta are două laturi diferite, dar legate între ele: latura de mobilizare a resurselor şi latura de rapartizare a resurselor.

Latura de mobilizare a resurselor se realizează prin formarea fondurilor de resurse financiare publice. Ele sunt obţinute de la contribuabili (persoane fizice şi juridice), de la instituţii publice sau persoane fizice sau juridice din străinătate. Acestea pot fi: impozite şi taxe, contribuţia la asigurările sociale, la fondurile speciale, amenzile, venituri din capital, penalităţile, venituri de la instituţiile statului, venituri din valorificarea unor bunuri publice.

Odată atrase aceste resurse financiare publice la fondurile publice sunt administrate şi gestionate în funcţie de legea bugetară anuală şi alte legi specifice domeniului financiar, ţinând cont şi de destinaţiile prevăzute de actele normative în vigoare cu privire la bugetul de stat, bugetul local, bugetul asigurărilor sociale, fondurile speciale şi publice.

Latura de repartizare a resurselor se realizează în funcţie de destinaţiile legale şi alte criterii economice, politice, culturale, de eficienţă, etc. Destinaţiile pot fi: pentru administraţie, învăţământ, armată, cultură, sănătate, justiţie, acţiuni economice, datorie publică şi ordine publică.

Atragerea şi repartizarea resurselor financiare funcţionează pe baza a două principii: principiul despersonalizării fondurilor şi principiul specializării.

Principiul despersonalizării fondurilor ne arată că nu contează provenienţa resurselor publice, deoarece devin automat resurse financiare publice şi vor fi folosite pe destinaţii legale.

Principiul specializării ne arată că resursele atrase pe destinaţii legale vor fi utilizate conform procedurilor legale.

Funcţia de Control a Finanţelor

Avem mare nevoie de această funcţie de control deoarece fondurile publice constituite la dispoziţia statului aparţin societăţii. Interesul general fiind acela de a asigura necesarul de resurse financiare necesare satisfacerii unor nevoi sociale, utilizarea eficientă a resurselor publice, armonizarea intereselor sociale şi asigurarea funcţionării sectorului public.

Această funcţie cuprinde pe lângă constituirea şi repartizarea fondurilor, modul de utilizare a acestora. În faza de repartiţie, controlul financiar caută sursa resurselor şi destinaţia lor, modul în care sunt gestionate şi alte relaţii economice declanşate de repartiţia economică. În faza de producţie urmăreşte producţia sectorului public. De asemenea controlează cum se formează valoarea, preţurile, elementele preţurilor, profitul, costurile, elementele şi sursele de venituri publice. În faza schimbului, controlul financiar verifică dacă produsele obţinute se realizează ca mărfuri, dacă viteza mărfurilor este normală, dacă se respectă regulile concurenţei libere şi dacă se valorifică pe piaţă. La consum se verifică consumul unităţilor economice de stat şi al instituţiilor publice.

Funcţia de control se mai numeşte şi funcţia de influenţare.

Rolul Finanţelor

Rolul finanţelor este să asigure îndeplinirea menirii sociale, reprezintă rezultatul şi efectul eforturilor financiare depuse. Rolul se manifestă pe mai multe nivele: economic, social şi politic.

Din punct de vedere economic, raporturile financiare au ca şi scop întreţinerea sectorului public, a serviciilor publice generale şi locale şi a economiei publice. Prin acordarea subvenţiilor, facilităţilor fiscale, prin regimul comenzilor de stat se adresează unui anumit sector din economia privată.

În plan social, datorită finanţelor publice se împarte şi redistribuie o parte din produsul intern brut de la o categorie socială la alta, de la o persoană la alta.

În politică finanţele publice reprezintă nişte instrumente de realizare a unor interese şi obiective de grup, a întregii societăţi.