Avand in vedere ca intreprinderea intr-o economie de piata are ca scop final obtinerea de profit este nevoita sa realizeze o anumita structura a fluxurilor atat in amonte, spre furnizori cat si in aval spre beneficiri. Prin intermediul furnizorilor intreprinderea isi asigura echipamentele industriale, materialele, energia si serviciile necesare, platind in schimb preturile si tarifele negociate, drept urmare se realizeaza fluxuri de naturi diferite si de sens contrar. Asfel se concretizeaza fluxuri reale dinspre furnizori spre intreprindere si fluxuri banesti dinspre intreprindere spre furnizor, acestea din urma fiind considerate ca fiind fluxuri prin care se constituie capitalul total al intreprinderii, prin care se obtine si se repartizeaza surplusul financiar (profitul) obtinut in urma derulari intregului proces economic. Facand o analiza a structurii financiare a intreprinderi se urmareste indeosebi functia financiara a intreprinderii, care priveste ansamblul rapoturilor de asigurare si repartizare a resurselor banesti necesare desfasurari continue si eficiente a activitatilor, precum si a celor de analiza si control a rezultatelor obtinute. Functia financiara ofera permanent informatii despre stuctura capitalurilor si gestiunea activelor printr-un sistem de indicatori financiari pe baza carora se pot influenta obiectivele strategice si tactice ale intreprinderi. Pentru a realiza obiectivul primordial al fiecarui intreprinzator, anume maximizarea profitului, care a devenit sinonima cu maximizarea capitalului financiar sau altfel spus cu maximizarea bogatiei actinarilor, este nevoie sa se determine o structura financiara care sa ofere o rata de actualizare a costului de capital cea mai scazuta in conditiile de risc si incertitudine minime, in vederea obtinerii valori maxime a intreprinderi, in limita posibilitatilor impuse de alti factori exogeni cum ar fi fiscalitatea si inflatia. De unde reiese importanta pe care o detine analiza structuri financiare in cadrul intreprinderii. Sistemul financiar national sau international ofera intreprinderilor o gama complexa de mijloace de finatare. De aceea, alegerile efectuate dintre resursele accesibile si combinarea acestora constituie aspecte importante ale politicii financiare. Facand o analiza a structurii pasivului intreprinderilor reiese ca majoritatea au diferite surse de finantare: actiuni ordinare, actiuni preferentiale, imprumuturi (datorii pe termen lung), datorii pe termen mediu si/sau scurt, obligatiuni etc. De unde reiese ca intreprinderile care sunt finantate integral cu capital propriu sunt foarte putine, dar nici o intreprindere nu isi desfasoara activitatea in conditiile in care indatorarea sa se gaseste in procent de 100%. Problema care se pune este de a stii daca folosirea unei anumite modalitati de finantare are influenta asupra costului unei alte surse de finantare si de a aprecia efectul indatorarii asupra costului de capital al intreprinderii. A determina structura financiara inseamna a determina raportul dintre datoriile financiare si capitalurile proprii, asfel incat sa se poata obtine un ecilibru financiar in privinta sustinerii activului economic. Structura financiara a unei intreprinderi industriale corespunde structurii pasivului (la inceputul activitatii) sau a unei parti din pasiv (in cursul desfasurarii activitatilor sale) in cazul in care ea apeleaza la credite comerciale, credite de trezorerie si alte categorii de credite nefinanciare, asfel spus alte posturi ce nu intra in calculul structurii financiare a unei intreprinderi industriale. Structura financiara nu trebuie confundata cu structura de capital a intreprinderii; prima reprezinta capitalurile propri impreuna cu datoriile financiare (pe termen lung, pe termen mediu si pe termen scurt) pe cand structura de capital reprezinta capitalul propriu plus datoriile pe termen lung si/sau mediu. Conceptul de structura financiara poate fi definit in diferite moduri, ca exprimare a raportului fondurii proprii/total datorii financiare; ca modul de finantare a intreprinderii; ca suma a capitalului propriu si a datoriilor financiare; componenta capitalurilor procurate, atat pe surse de provenienta, cat si pe intervale de folosinta etc.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
