Standing

CAPITOLUL I

1. TREZORERIA INTREPRINDERII

Trezoreria reprezinta un element esential si principala restrictie a gestiunii financiare a intreprinderii. In ea se concretizeaza rezultatele modului de realizare a activitatii si de respectare a cerintelor echilibrului financiar.

Uneori intrprinderile incheie exercitiul cu beneficii, dar nu are o trezorerie pozitiva (disponibilitati in banca si in casa). Aceasta situatie se datoreaza decalajului dintre inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor si scadenta lor ca incasari si plati, decalaj care poate influenta soarta financiara a intreprinderii. O mare parte a falimentelor se datoreaza tocmai slabiciunilor in gestiunea trezoreriei.

Unele fenomene de instabilitate economica, cum ar fi :cresterea inflatiei, a ratei dobanzii si scaderea ratelor de rentabilitate si a gradului de autofinantare reprezinta motivele unei preocupari tot mai intense pentru gestiunea trezoreriei intreprinderii.

1.1 Trezoreria intreprinderii. Concept si obiective

Desi este considerata un element determinant in cadrul gestiunii unei firme, notiunea de trezorerie este definita in mod diferit, in functie de nivelul la care se incearca a se defini aceasta notiune.

Trezoreria este definita ca fiind surplusul de surse de finantare ce se degaja din intreaga activitate economica, respectiv diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment. Aceasta definitie are un caracter mai mult teoretic, bazat pe teoria echilibrului financiar al intreprinderii, dar este mai putin operationala pentru o gestiune eficienta a trezoreriei.

Trezoreria neta = fond de rulment  nevoia de fond de rulment

Daca se obtine o trezorerie neta pozitiva la sfarsitul unui exercitiu financiar, inseamna ca s-a desfasurat o activitate eficienta si ca exista un echilibru general al intreprinderii, pe termen scurt dar si pe termen lung.

O trezorerie negativa exprima existenta unui dezechilibru care poate fi acoperit doar printr-un credit (de trezorerie sau de scont).

Trezoreria mai poate fi definita si prin insumarea elementelor constitutive ale acesteia, ca active si pasive de trezorerie. In cadrul acestei definitii, elementul de baza il reprezinta lichiditatile- disponibilitatile banesti- dar mai apar si activele financiare de trezorerie, iar in pasiv concursurile bancare care iau forma creditelor de trezorerie si a celor de scont.

IMOBILIZARI

ACTIVE CIRCULANTE

CAPITALURI PERMANENTE

DATORII DE EXPLOATARE

ACTIVE DE TREZORERIE

PASIVE DE TREZORERIE

- Lichiditati (in contul curent si in casa) ;

- Active financiare de trezorerie :

-valori mobiliare de plasament

(titluri) ;

-efecte comerciale de incasat ;

-bilete de trezorerie si certifica-

te de depozit in portofoliu.

- Soldul creditor al contului

curent ;

- Credite de trezorerie (deficite

de trezorerie) ;

- Credite de scont.

Trezoreria se determina dupa relatia :

Trezoreria=Lichiditati+Active financiare de trezorerie-Pasive de trezorerie

Functia de trezorier implica foarte multa responsabilitate, deoarece atat o trezorerie pozitiva cat si una negativa implica costuri de gestiune. Trezoreria pozitiva antreneaza costuri de oportunitate, prin nefructificarea excedentului de trezorerie, iar cea negativa atrage costuri de finantare prin credite noi a deficitului de trezorerie. Astfel, cu toate ca orice manager incearca sa evite o trezorerie negativa, nici un nivel prea ridicat al lichiditatilor nu reprezinta o solutie ideala. De aceea, functia de trezorier este una dintre cele mai responsabile pentru soarta intreprinderii. Functia de trezorier este indeplinita de obicei de directorul financiar, de seful serviciului financiar sau de catre seful serviciului de contabilitate. Trezorierul trebuie sa aiba sprijinul intregii conduceri a intreprinderii pentru a putea dezvolta activ si operativ o gestiune eficienta a trezoreriei, ca premisa pentru prosperitatea intreprinderii.

Pentru a atinge nivelul optim al trezoreriei, trebuie stabilite intai de toate obiectivele gestiunii trezoreriei.

Cel mai important obiectiv este evitarea unei trezorerii structural negative, (evitarea a ceea ce uzual se denumeste in economia romaneasca « blocaj financiar », situatie caracterizata prin imposibilitatea intreprinderii de a face fata platilor )

Obiectivul secundar vizeaza rentabilitatea, urmarindu-se minimizarea costului si a volumului finantarii, dar si optimizarea modului de plasare a excedentelor de trezorerie. Aceasta presupune urmatoarele :

- cresterea operativitatii incasarii creantelor fara a afecta politica fata de clienti;

- repartizarea echilibrata a scadentelor obligatiilor cu respectarea termenilor contractuali;

- evitarea pierderilor, in zilele de decontare, la incasarile prin banca ale intreprinderii;

- procurarea de credite pe termen scurt la un cost cat mai mic;