Sistemul Public și Sistemul Alternativ de Pensii

I. REFORMA SISTEMULUI DE PENSII ÎN ROMÂNIA

Evoluţia sistemului de pensii în România

În România sistemul de pensii are la bază principiul redistribuirii – pay as you go – ceea ce înseamnă că pensionarii sunt plătiţi din contributia salariaţilor actuali, creându-se astfel o dependenţă între pensionari şi populaţia activă. În acest sistem factorul cel mai important care influenţează nivelul pensiilor este raportul dintre numărul contribuabililor (al salariaţilor) şi numărul pensionarilor.

Până în anul 1990 rata de dependenţă era situată în jurul valorii de 3,42, fiind o valoare normală, care permitea existenţa unui fond satisfăcător. Însă după 1990 situaţia s-a agravat într-un ritm ameţitor, rata de dependenţă ajungând sub o unitate, generând o criză în sistemul actual.

Pentru a evidenţia şi mai bine această situatie vă prezentăm structura populatiei:

• numărul populaţiei: 21.600.000

• numărul pensionarilor: 9.200.000

• numărul populaţiei active: 8.000.000

La rândul lor pensionarii se împart în două categorii:

a) cei care beneficiază de asigurări sociale: 4.700.000

b) cei care beneficiază de asigurări sociale de stat: 4.500.000

Putem astfel observa că un salariat contribuie la pensia a 1.15 persoane, dar să nu uităm că şi cheltuielile cu copiii de până la 18 ani sunt suportate tot de populaţia activă.

Factorii care au generat criza actuală sunt numeroşi:

- Îmbătrânirea populaţiei (căsătoriile la vârste mai înaintate, numărul crescut al divorţurilor)

- Migraţia forţei de muncă, ceea ce a dus la scăderea alarmantă a numărului de salariaţi ,

- Creşterea numărului de pensionari de la 3,5 milioane în 1990 la 9,2 milioane în prezent ,

- Pensionările înainte de termen (pentru a reduce nivelul şomajului statul a emis mai multe reglementări prin care s-a permis pensionarea cu vechime redusă şi înainte de termen)

- Nedeclararea veniturilor reale

- Amânarea reformei

- Amânarea intruducerii sistemului privat de pensii.

Pentru a pune capăt acestei crize singura cale este reforma sistemului de pensii .

Sistemul de pensii pentru prima dată s-a modificat în anul 2000 când s-a adoptat Legea 19 privind sistemul public de pensii şi alte asigurări sociale. În baza acestei legi şi a Hotărârii Guvernamentale nr. 158/2001 s-a înfiintat Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS). Tot în acest an s-a corectat formula de calcul, s-a luat în calcul nivelul salariilor din întreaga perioadă lucrată .

Până în anul 2002 sistemul avea trei componente:

 Pensiile de stat având la bază principiul redistribuiri – pay as you go -

 Fondurile capitalizate care se obţineau din contribuţiile obligatorii, acestea fiind gestionate privat

 Fondurile private opţionale

În contextul european al reformării şi modernizării sistemelor de pensii din ultimii ani, România şi-a propus să adopte un sistem de pensii cu mai multe component bazat pe diversificarea resurselor de obţinere a pensiilor şi care să asigure siguranţa financiară a persoanelor vârstnice, micşorând riscurile generate de veniturile de înlocuire la bătrâneţe prin implementarea pensiilor obligatorii administrate privat, adică Pilonul II şi a pensiilor facultative, administrate privat, Pilonul III, potrivit clasificării Băncii Mondiale.

Anul 2006 a reprezentat o etapă decisivă pentru această reformă. S-a stabilit cadrul legislative prin adoptarea legii 204/2006 privind pensiile facultative şi dezbaterea proiectului de modificare şi completare a legii 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

În prezent reforma sistemului de pensii are la bază următorii piloni:

Pilonul I :Pensia publică – bazată pe solidaritatea dintre generaţii ,

Pilonul II : Pensia privată obligatorie – contribuţie individuală obligatorie ,

Pilonul III : Pensia privată facultativă - contribuţie individuală obligatorie.