Sistemul Fondurilor Speciale și Impactul Acestora - Caz România

1. FONDURILE SPECIALE – CONCEPT, TRĂSĂTURI ŞI ROL

“Fondurile speciale, reprezintă, în general, acele contribuţii sau taxe plătite de contribuabili persoane fizice şi juridice, în contextul unei legislaţii speciale, cu scopul de a constitui surse bugetare a căror utilizare este strictă numai pentru asigurarea funcţionării sau dezvoltării anumitor activităţi bugetare.”

Fondurile speciale reprezinta o exceptie de la principiul universalitătii, ele constituindu-se în afara bugetului de stat iar destinaţiile sale sunt precizate ăn legi specifice. Aceste fonduri funcţioneaza după principiul bugetelor anexă şi diferş de la un an la altul ca număr şi dimensiune, în funcţie de scopurile sale de constituire. De asemenea, în Legea Finanţelor publice se precizează: “Fondurile speciale, aprobate prin legi speciale, se constituie în afara bugetului de stat si a bugetului asigurărilor speciale de stat. Proiectele acestor fonduri speciale se elaborează de către Ministerul Finanţelor pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, responsabili cu gestionarea fondurilor respective. Elaborarea si execuţia bugetelor fondurilor speciale se efectuează potrivit legilor de constituire a acestor fonduri şi prevederilor din prezenta lege.”

O altă abatere de la principiile bugetare o reprezintă cea a principiului neafectării veniturilor prin faptul că aceste venituri sunt destinate numai acelor cheltuieli pentru care au fost constituite prin lege.

”Fondurile speciale sunt o categorie particulara de credite bugetare, non-afectate ce sunt atribuite de Primul ministru spre a fi repartizate diverselor ministere. Aceste fonduri sunt denumite curent fonduri secrete motiv ce a condus la apariţia unor adevarate drame în legatură cu utilizarea lor. Aceste drame au la baza şi realitatea că fondurile la care ne referim nu se află sub incidenţa procedurii bugetare obişnuite şi a regulilor contabilitatii publice.”

Aceste fonduri au început să funcţioneze în economia ţării noastre după 1990, ele fiind folosite în exces de către autorităţi pentru realizararea obiectivelor asumate în momentul preluării puterii. Ele s-au constituit din nevoia de rezolvare a unor situaţii speciale sau conjuncturale, iar la atingerea obiectivului propus aceste fonduri îşi încetau activitatea. Aceasta procedură este specficată în Legea finanţelor publice: “Pe măsura stabilirii şi restructurării sectoarelor economice şi bugetare, Guvernul analizează şi propune parlamentului desfiinţarea fondurilor speciale constituite în afara bugetului de stat ori a bugetului asigurărilor sociale, sau includerea acestora in bugetele respective”. Fondurile raspund unor nevoi temporare fiind specifice fiecărui program de guvernare, de aceea ele difera de la o perioadă la alta în funcţie de număr şi dimensiune.

Fondurile speciale sunt constituite din unele venituri fiscale de tipul impozitelor indirecte şi contribuţii cu afectaţie specială: contribuţia pentru pensia suplimentară, contribuţia la fondul pentru ajutorul de şomaj; taxa pentru drumuri, şi venituri nefiscale stabilite în funcţie de tipul de fond.

Procesul de constituire şi utilizarea a fondurilor speciale este urmărit, în general, prin sistemul de trezorerie, prin intermediul unor conturi separate. Trezoreria asigură un control riguros prin intermediul serviciului de control şi evidenţă a cheltuielilor.

Bugetul consolidat, care cuprinde bugetul public naţional şi bugetul fondurilor speciale, reflectă valoarea fuxurile financiare publice de formare a veniturilor şi repartizarea acestora pe destinaţii, conform nevoilor sociale şi obiectivelor de politică financiară.