Sistemul Financiar Public și Impactul sau asupra Economiei

1.Sistemul financiar public şi funcţiile acestuia

1.1 Sistemul financiar public şi componentele acestuia

În plan conceptual, sistemul financiar are un conţinut şi semnificaţii complexe, sintagma respectivă fiind utilizată cu sensuri relativ diferite, atât în literatura de specialitate, cât şi în activităţile umane cotidiene. În acest context, se paote remarca existenţa unor abordări relativ distincte cu privire la modul de definire şi analiză în literatura de specialitate, străină şi autohtonă, mai ales prin accentul pus pe elemente de conţinut considerate a fi mai relevante în definirea acestuia.

Pe de altă parte, pentru conturarea conceptului de sistem financiar considerăm importantă raportarea la noţiunea generală de sistem, care cunoaşte, de asemenea, mai multe accepţiuni, dar desemnează, în esenţă un ansamblude elemente dependente între ele şi formând un tot organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teorretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de ştiinţe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcţioneze potrivit scopului urmărit. O primă definire a noţiunii de sistem poate fi atribuită filosofului Aristotel, care afirma „întregul ewste mai mult decât suma părţilor componente”. În limba latină şi limba greacă, termenul de sistem desemna acţiunea de „ a combina, a pune împreună, a aşeza alături.”

În consonanţă cu sfera de cuprindere a conceptului de sistem financiar, prin prisma delimitării proceselor şi relaţiilor economice pe care le are în vedere noţiunea, se pot atribui acestei abordări mai limitative sau mai extinse, în raport cu alte concepte, cum ar fi, de exemplu acela de sector financiar. Totodată, însă, aspecte legate de conceptul de sistem financiar se intercondiţionează cu sfera de manifestare a alotor concepte, cum ar fi acela de sistem sau sector bancar, sistem monetar şi sistem fiscal.

De regulă, termenul de sistem financiar este abordat cu înţeles relativ diferit în raport cu conceptul de sector financiar are un sens mai restrâns sectorul financiar fiind adeseori definit ca „o parte, o componentă a unei economii ce furnizează servicii de natură financiară către celelalte entităţi ale economiei”.

Componente ale sistemului financiar devin în accepţiunea de mai sus, Banca Centrală, băncile, instituţiile financiare nebancare, piţele financiare şi instituţiile cu atribuţiuni de reglementare şi supraveghere din domeniul financiar. Accentul în cadrul sectorului financiar este aşezat, în principal pe oferta de servicii financiare oferite în cadrul economiei de către diverse entităţi de factură finaciară. Într-un sens mai restrâns decât cel de mai sus, se manifestă o componentă importantă a sistemului financiar, şi anume sectorul sau subsistemul bancar. Sectorul bancar este format, într-un sens restrâns din Banca Centrală, ca „bancă a băncilor”, băncile diversificate în raport de particularităţile acestora, dar şi alte organisme de credit specializate.

Pe de altă parte, continuând analiza de la particular la general se poate constata că, într-un sens mai larg de abordare a derulării proceselor, fenomenelor şi relţiilor economice din sfera de cuprindere a sectorului financiar, se manifestă procese şi fenomene financiare specifice sistemului financiar. Acesta are în vedere, un cadru mai general referându-se la procese şi relaţii economice ce se desfăşoară în legătură cu „interacţiunea dintre oferta şi cererea de servicii de natură financiară sau analizând mai în profunzime sfera serviciilor de natură financiară, ca ansamblu al ”interrelaţiilor ce se manifestă între cerere şi oferta legate de constituirea capitalurilor diverselor categorii (operatori, participanţi, entităţi) economice”. În delimitarea conceptului de sitem financiar şi analiză a acestuia apare deci importantă şi studierea cererea de servicii financiare, care provine nu numai din sfera unor entităţi de factură financiară (bănci, instituţii financiare nonbancare etc), ci şi din partea unor categorii economice nefinanciare, cum ar fi de exemplu gospodăriile, firmele şi statul.

În acelaşi cadru de analiză se înscrie şi conceptul de sistem monetar. Sistemul monetar se referă în principal la unitatea monetară, ca mijloc de plată şi trebuie să precizeze paritatea acesteia. În funcţie de conţinutul etalonului monetar adoptat, s-au consacrat, de-alungul timpului, maui multe tipuri de sisteme monetare şi anume: sisteme monetare având drept etalon metalul monetar, sisteme monetare bazate pe etalonul combinat şi sisteme monetare pa etalonul putere de cumpărare. Exprimarea tuturor proceselor şi fenomenelor la care se referă sistemul financiar se realizează astăzi prin etalonul putere de cumpărare, prin moneda emisă, deci, de către banca centrală a unui stat, sau uniune de state membre.

Sistemul bancar reprezintă o componentă importantă a sistemului fianciar, însă uneori, cele două concepte se confundă. Adesea, se utilizează şi sintagma de „sistem financiar-bancar”, cu referire la sistemul financiar.

În contextul definirii şi analizei conceptului de sistem fianciar vizând procesele şi fenomenele la care acesta se referă, devine important a preciza că o parte covârşitoare a acestora se desfăşoară ân contextul implicării autorităţilor publice guvernamentale în activitatea economică şi socială. În acest context, apare relevantă noţiunea de sistem fiscal, delimitat ca ansamblu al relaţiilor financiare de constituire, distribuire şi utilizare a resurselor fianciare sub forma fondurilor băneşti, în scopul acoperirii unor nevoi cu caracter public. Astfel, „cercetarea sistemică a vastei problematici fiscale trebuie să-şi propună definirea şi dispunerea conceptelor, procedeelor şi metodelor specifice teoriei şi practicii fiscale într-un tot unitar şi organizat, care să reunească ansambluri de natură economică, tehnică, administrativă, referitoare la activitatea de impunere. Abordarea sistemică are un rol ordonator, contribuind la explicarea unor concepte, sistematizarea cunoştinţelor, înţelegerea interconexiunilor dintre economia de schimb, prelevările fiscale şi economia publică, identificarea şi eliminarea distorsiunilor prin reglarea complexului domeniu fiscal. Prin urmare, se poate considera că sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese cu privire la o mulţime de elemente (materie impozabilă, cote, subiecţi fiscali), între care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemelor. Se constată că problematica sistemului fiscal se integrează cu acee a sistemului financiar, iar raporturile dintre acestea sunt de la parte la întreg.