Sisteme de Impunere a Veniturilor Persoanelor Fizice în Țările Dezvoltate

IMPOZITELE – NOTIUNI GENERALE

Impozitele reprezinta o forma de preluare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridicela dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor sale. Aceasta pelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar deoarece, acestea constituie mijlocul principal de procurare al resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielior publice.

Printre elementele impozitelor se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, asieta, termenele de plata s.a. cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. Impozitul poate fi stabilit intr-o suma fixa, sau in cote procentuale.

Dupa parerea lui Adam Smith la baza politicii fiscale a statului ar trebui sa stea mai multe principii si anume:

- Pincipiul justetii impunerii (echitatii fiscale)

- Principiul certitudinii impunerii

- Principiul comoditatii impunerii

- Principiul randamentului impunerii

In practica financiara se intalneste o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca forma, dar si ca continut. Dupa trasaturile de fond si de foma, impozitele pot fi grupate in impozite directe si in impozite indirecte.

Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominalin sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora pe baza cotelor de impozit prevazute de lege.

La randul lor, impozitele directe pot fi clasificate in functie de criteriile ce stau la baza asezarii lor in impozite reale si impozite personale.

Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumit obiecte materiale, facandu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului. Se mai numesc impozite obiective.

Impozitele personale se aseaza asupra veniturilor sau averii, in functie de situatia personala a subiectului impozitelor, motiv pentru care mai sunt denumite impozite subiective.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vanzarii unor bunuri si prestarii unor servicii, ceea ce insamna ca ele vizeaza cheltuielie. In cazul impozitelor indirecte, chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoanr decat suportatorului acasteia.

Daca avem in veder obiectul impunerii, atunci impozitele pot fi clasificate in impozite pe venit, impozite pe avere si impozite pe consum (pe cheltuieli).

In continare vom incerca o analiza a diferitelor sisteme de impunere a veniturilor, in cazul persoanelor fizice, in tarile dezvoltate.

SISTEME DE IMPUNERE A VENITURILOR PERSOANELOR FIZICE IN TARILE DEZVOLTATE

Elemente specifice ale impozitarii in tarile membre OECD

In prezent, impozitul pe profit, taxa pe consumatie si impozitul pe proprietate sint suportate de populatie. Lista nu ar fi completa, daca nu am mentiona si taxele speciale cum ar fi contributiile pentru asigurarile sociale, impozitul pe salariu si pe forta de munca, taxele vamale. Sistemele fiscale difera de la tara la tara, tn multe privinte. Comun este însa faptul ca veniturile fiscale ale guvemarilor la toate nivelele provin din mai multe surse. Doua-trei surse de impozit stnt mai importante, în vreme ce restul au doar o importanta redusa.

Daca ne referim la impozitele individuale, atunci înseamna ca trebuie sa le examinam caracteristicile, metodele de colectare si tehnicile de administrare, precum si efectele si consecintele lor economico-politice. Ne gîndim, de asemenea, si cum sa le clasificam.

Economistii clasifica, deseori, impozitele în: directe si indirecte. Cele directe sînt platite de contribuabil pe cheltuiala propriului sau venit si se spune ca aceste impozite nu pot fi deplasate asupra altui contribuabil. Impozitele directe sînt impozitele pe venit, proprietate si capitatia. Impozitele indirecte difera de cele directe prin aceea ca permit deplasarea catre urmatorul platitor. Analiza acestui fenomen demonstreaza ca aceste impozite sînt, în general, numai partial deplasate catre urmatorul platitor. Impozitele pot fi deplasate prin cresteri de preturi, însa nu în totalitate, deoarece competitia pietei si substituirea produsului pot limita în mod efectiv deplasarea totala a valorii impozitului. Printre impozitele indirecte se numara taxa pe consumatie si impozitul pe circulatia marfurilor, precum si TVA-uI, impozitul pe salariu si pe forta de munca si taxele vamale.

In acest capitol, vom folosi clasificarea OECD, care serveste la evaluarea statistica a sistemelor fiscale pe tari.

Clasificarea fiscala OECD împarte impozitele în urmatoarele sase grupe de impozite:

1000 Impozite pe venit, profit si cîstig de capital

1 100 Platite de indivizi

1200 Platite de corporatii

2000 Contributii de asigurari sociale

3000 Impozite pe salariu si forta de munca

4000 Impozitul pe proprietate

6000 Alte impozite

Conform OECD, în prima categorie intra impozitul pe venitul personal, platit de indivizi pentru toate sursele lor de venit (salarii, venituri nete din afaceri, dobînzi, pensii etc.) si pentru venitul de capital.

Impozitele pe venitul societatilor sînt impuse asupra profiturilor totale ale întreprinderilor si asupra cîstigurilor de capital.

Contributiile de asigurari sociale intentioneaza acoperirea costului asociat cu nevoia de plata a pensiilor de vîrsta si de incapacitate de munca, a ajutoarelor de boala, a alocatiilor de maternitate, a ajutorului de somaj, a accidentelor de munca si a altor beneficii, precum si a costurilor asociate cu finantarea serviciilor de sanatate publica pe principiul solidaritatii sau a interesului comun.