România după Aderarea la Uniunea Europeană

La 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Calitatea de stat membru implică atât drepturi, cât şi obligaţii. Toate acestea derivă din tratatele şi legislaţia adoptate de Uniunea Europeană de la înfiinţare până în prezent, asemenea oricărui alt stat membru al Uniunii Europene. Dar oare a meritat acest lucru? Suntem noi mai bine astăzi? A ştiut România să profite în calitate de membru al Uniunii Europene? A știut ce să facă și cum să facă, în scopul de a beneficia de avantajele pieței unice? Acestea sunt câteva întrebări la care voi încerca să răspund în această lucrare, preyentând date despre evoluţia comerţului din România, evoluţia cifrei de creştere economică, a investiţiilor străine directe precum şi gradul de absobrţie a fondurilor structurale şi de coeziune în comparaţie cu alte ţări ale Uniunii Europene. Voi analiza aceste date şi voi face comparaţii între România şi Uniunea Europeană pentru a observa mai uşor similitudinea dintre evoluţia României şi evoluţia Uniunii Europene. În cele din urmă voi analiza datele studiate şi voi vedea dacă România a ştiut cum să profite de apartenenţa la Uniunea Europeană, deoarece ca membru al UE implică atât avantaje cât şi dezavantaje. Ideal ar fi ca România să fructifice avantajele şi să diminueze dezavantajele pentru a avea o evoluţie cat mai bună în contextul integrării UE. Însă după cum vom vedea în concluziile acestui document, răspunsurile la întrebările mai sus menţionate nu sunt întotdeauna în avantajul nostru. Există încă câteva lecţii de învăţat, în special în ceea ce priveşte absorţia fondurilor structurale şi de coeziune, precum şi atragerea investiţiilor străine directe.

Keywords: România, UE, aderare, investii straine directe, fonduri structurale, fonduri de coeziune, importuri, exporturi, creştere economică,

COMERŢUL EXTERIOR

Fiecare ţară de pe glob dispune de propria poziţie geografică, climă, forme de relief, resurse naturale etc. astfel că unele ţări vor putea produce bunuri şi oferii servicii pe care alte ţări nu le poate produce/oferii, sau poate produce/oferii numai la costuri extreme de ridicate. Comerţul exterior este, de asemenea, necesar pentru economică a unei ţări. Comerţul poate creşte productivitatea şi promovează specializarea. Pe termen lung, creşterea schimburilor comerciale şi o productivitate mai ridicată, creşte standardele de viaţă pentru toate naţiunile. Treptat, ţările au realizat că deschiderea economiei lor la tranyacţionarea pe plan mondial este drumul cel mai sigur spre prosperitate. Comerţul exterior din România s-a schimbat după 1989. Dacă înainte de 1989, România a avut un excedent de comerţ exterior, iar principalii săi parteneri au fost ţările membre Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, după 1989, principalii parteneri comerciali au devenit ţările membre Uniunii Europene. Această tendinţă a continuat şi după ce România a obţinut aderarea la UE, în 2007. În general balanţa noastră comercială este una negativă. În 2007, exporturile noastre au reprezentat 57%, în comparaţie cu importurile, iar în 2008 procentul a fost de 58%. Criza a adus un declin în echilibrul nostru negativ, dar, exporturile noastre tot inferioare sunt importurilor.