Rolul Uniunii Bancare în Procesul Integrării Europene

1. Introducere

În ultimii patru ani,Uniunea Europeană a reacționat decisiv în fața crizei economice și financiare.Au fost aduse îmbunatațiri substanțiale Uniunii Economice și Monetare,iar în prezent se implementează o agendă complexă de reforme financiare.Toate acestea nu sunt suficiente pentru a reactiona eficient în fața amenințărilor le adresa stabilității financiare la nivelul Uniunii Economice și Monetare.Coordonarea dintre autoritățile de supraveghere este vitală,însă criza a demonstrat că simpla coordonare nu este de ajuns,mai ales în contextul monedei unice și ținând cont de necesitatea unui proces comun de luare a deciziilor.Este de asemenea important să se limiteze riscurile tot mai pronunțate de fragmentare a piețelor bancare din Uniunea Europeană,care subminează puternic piața unică a serviciilor financiare și afectează aplicarea eficace a politicii monetare în economia reală la nivelul zonei euro.

În aceste condiții ,Comisia a solicitat crearea unei uniuni bancare pentru a construi o bază mai solidă pentru sectorul bancar și pentru a reinstaura încrederea în moneda euro,totul ca parte a unei viziuni pe termen lung asupra integrării economice și bugetare.Transferul supravegherii bancare la nivel european este un element esențial al acestui proces,care trebuie ulterior combinat cu alte măsuri,cum ar fi crearea unui sistem comun de protecție a depozitelor și gestionarea integrată a crizelor bancare.

Dacă se iau măsurile necesare pentru a garanta că în zona euro supravegherea și rezoluția bancară se realizează conform unor standarde înalte,cetățenii și piețele cor avea certitidinea că tuturor băncilor li se aplică în mod uniform reglementări prudențiale comune,la cel mai înalt nivel.Dacă pe viitor băncile se vor confrunta cu probleme,publicul poate avea încredere că ele vor fi restructurate sau închise,reducându-se la minimum costurile suportate de contribuabili.Acest viitor sistem va contribui la construirea încrederii necesare între statele membre,care reprezintă o condiție prealabilă pentru introducerea unor mecanisme financiare comune de protecție a deponenților și de facilitare a rezoluției ordonate a băncilor aflate în criză.

Prezenta comunicare însoteste două propuneri legislative: prima prevede crearea unui mecanism de supraveghere unic prin atribuirea unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene legate de politicile de supraveghere prudențiala a instituțiilor de credit,iar cea de-a doua aduce anumite adaptări regulamentului de înființare a Autorității bancare europene Aceste propuneri legislative marchează un prim pas important care va aduce o îmbunătățire calitativă în ceea ce privește stabilitatea financiara și încrederea în zona euro.

2.Contextul actual

După luni de negocieri şi o reuniune-maraton de 14 ore, liderii europeni au găsit o formulă finală pentru înfiinţarea unei autorităţi unice de supraveghere bancară și anume un ‘acord istoric’ unde pas cu pas vor soluționa criza prin care trece zona euro.

Dincolo de apariţia noii instituţii şi cadrul propriu-zis în care va funcţiona noua autoritate, decizia de a finaliza şi anunţa acum pasul este considerată mai degrabă o mişcare de imagine, liderii reuşind astfel să aducă în vizor, pentru prima dată după multă vreme, ideea de unitate în blocul comunitar. Însă şi aceasta stă sub semnul întrebării. Deja, Marea Britanie, Cehia şi Suedia au anunţat că nu vor să facă parte din uniune, cel puţin pentru moment. În plus, mai mulţi miniştri şi-au exprimat îngrijorarea ca noua structură să creeze două tabere în interiorul Autorităţii Bancare Europene, mai ales că ţările din zona euro vor avea majoritate şi se vor putea impune la fiecare vot. Înfiinţarea autorităţii de supraveghere este aclamată de Bruxelles drept o nouă strategie de soluţionare a crizei, însă planul nu face nimic pentru a combate efectele imediate ale acesteia. Liderii europeni speră că, printr-o supraveghere mai strictă a grupurilor bancare, vor elimina o parte dintre problemele sistemice care au contribuit la izbucnirea crizei şi, mai ales, la transferarea riscului generat de supraîndatorarea statelor către sectorul bancar. Instituţia de supraveghere va funcţiona începând cu 1 martie 2014, în cadrul Băncii Centrale Europene şi va fi condusă de câte un reprezentant al celor 17 state din zona euro, patru oficiali din cadrul BCE, un preşedinte şi un vicepreşedinte. Până atunci, pentru a face progres în acest sens, BCE a primit autoritatea de a interveni în supravegherea unei bănci cu probleme dinainte ca aceasta să primească fonduri prin Mecanismul European de Stabilitate.