Referat Banca Mondială

1. Introducere

Banca Mondială reprezintă o sursă vitală de asistenţă financiară şi tehnică pentru ţările în curs de dezvoltare la nivel mondial. Nu este o bancă în sensul comun al cuvântului, fiind de fapt constituită prin cooperarea a două instituţii de dezvoltare care cumulează 184 de ţări membre, respectiv Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi Agenţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID). Fiecare dintre cele două instituţii joacă un rol diferit, dar misiunea principală a Băncii Mondiale este de a reduce sărăcia la nivel mondial şi de a îmbunătăţi standardele de viaţă.

Banca Mondială este una dintre cele mai mari surse de finanţare şi cunoştinţe din lume pentru ţările aflate în tranziţie şi în curs de dezvoltare. Scopul ei principal este de a ajuta cei mai săraci oameni şi cele mai sărace ţări. Banca Mondială îşi foloseşte resursele financiare, echipa şi experienţa bogată pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să reducă sărăcia, să sporească creşterea economică şi să îmbunătăţească nivelul de trai.

2. Banca Mondială: înfiinţare şi structură

Banca Mondială a fost înfiinţată la 1 iulie 1944 în urma conferinţei de la Bretton Woods (SUA), odată cu Fondul Monetar Internaţional. Banca Mondială reuneşte 185 ţări membre, responsabile de modul în care este finanţată instituţia şi de alocare a fondurilor. Sediul Băncii Mondiale este la Washington D.C., iar preşedintele instituţiei este Robert Zoellick (SUA).

Banca Mondială este una dintre principalele surse de asistenţă în domeniul dezvoltării pentru ţările lumii. Misiunea sa este eradicarea sărăciei şi îmbunătăţirea standardului de viaţă al populaţiei din ţările în dezvoltare. Este o bancă de dezvoltare care acordă împrumuturi cu dobândă redusă, credite fără dobândă şi granturi (credite nerambursabile) ţărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, Banca Mondială este una din cele mai mari organisme internaţionale de finanţare a programelor în domeniile sănătăţii, învăţământului, luptei împotriva HIV/SIDA, protecţia mediului şi a programelor de reducere a datoriei ţărilor sărace.

Organul suprem de conducere al Băncii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor format dintr-un reprezentat al fiecărui stat membru care, de regulă, este ministrul finanţelor. Acest organism se întruneşte în şedinţa cel puţin odată pe an, când are loc o şedinţa comună cu cea a Consiliului Guvernatorilor FMI. Conducerea curentă a Băncii revine unui Consiliul de Administraţie numit şi Consiliul Directorilor Executivi format din 24 de membri. Consiliul de Administraţie conduce şi instituţiile financiare afiliate (CFI, AID). Acesta este format din reprezentanţii Statelor Unite ale Americii, Franţei, Marii Britanii, Germaniei, Japoniei şi din 19 directori reprezentând grupurile de state. Conducerea Consiliului revine unui preşedinte ales pe 5 ani, care conduce şi administraţia Băncii. De regulă, preşedintele Băncii este un reprezentant al SUA. Votul în cadrul organismelor de conducere este proporţional cu cota de participare la Bancă.

Elaborarea politicii Băncii revine unui Comitet de Dezvoltare (care nu este instituţionalizat), format din miniştrii de finanţe ai ţărilor care au reprezentanţi în Consiliul Directorilor Executivi. Comitetul de Dezvoltare se întâlneşte în şedinţă de 2 ori pe an, una din şedinţe desfăşurându-se înaintea întrunirii Consiliul Guvernatorilor şi urmărind să stabilească volumul transferului de resurse către ţările în curs de dezvoltare.

Banca Mondială are de trei ori mai mulţi angajaţi decât FMI, aceştia desfăşurându-şi activitatea atât la sediul central, cât şi la reprezentanţele deschise în întreaga lume (la mijlocul anilor 1990 existau circa 40 de reprezentanţe).

3. Obiectivele Băncii Mondiale

Banca Mondială acordă împrumuturi guvernelor şi agenţiilor guvernamentale care pot obţine garanţii solide din partea statului. Printre acestea se pot numara oricare din cele 156 de ţări membere care înregistrează un venit anual pe cap de locuitor sub pragul minim de creditare.

Acordarea de împrumuturi statelor membere – Împrumuturile sunt destinate finanţarii unor proiecte ce duc la dezvoltarea economică, rezultatele proiectului dând posibilitatea rambursării creditului. Banca oferă valută doar pentru finanţarea proiectului, componenţa internă a investiţiei – salariile, consumurile intermediare fiind finanţate din resursele financiare ale ţării beneficiare. Împrumuturile acordate de BIRD revin, de regulă, direct guvernelor ţărilor beneficiare iar, atunci când se finanţează proiecte private, este obligatorie garanţia guvernamentală.

Intermedierea financiară – În sensul că acţionează pentru găsirea de noi resurse sau încurajarea unor bănci comerciale ori grupuri financiare de a participa la cofinanţarea împrumuturilor băncii.

Acordă asistenţă si consultanţă ţărilor membre – Astfel, BIRD elaborează proiecte de asistentă tehnică pentru infrastructura ( studii de prefezabilitate si fezabilitate ) sau pentru dezvoltarea capacitaţilor manageriale. De asemenea acordă consultantă în implementarea unor proiecte în domeniul privatizării, dezvoltării pieţei de capital etc. Resursele Băncii Mondiale sunt formate din participaţiile statelor membre la capitalul Băncii, care este majorat periodic. Din contribuţia statelor membre, numai 6 % se varsă, cealaltă parte rămâne în permanenţă la dispoziţia ei, putând fi solicitată în orice moment. Aceasta este una din condiţiile ce stau la baza credibilitaţii Băncii, a doua condiţie fiind aceea că împrumuturile nu pot depăşi capitalul subscris de membrii, la care se adaugă rezervele. Cota de participare vărsată, în moneda naţională a ţărilor membre, are o pondere redusă în totalul resurselor Băncii.

Principala resursă de finanţare o formează lichiditaţile obţinute de Bancă pe piaţa internaţională de capital, aceasta reprezentând 85% din totalul pasivului Bancii. Resursele de pe pieţele internaţionale se atrag prin emisiunea de obligaţiuni pe termen mediu si lung si plasarea hartiilor de valoare pe termen scurt guvernelor, băncilor centrale sau comerciale. De menţionat că circa 50% din resursele împrumutate colectate de Banca Mondială provin din lansarea de titluri pe termen scurt, aspect riscant în vedere că creditele acordate sunt pe termen lung. Astfel pot să apară neconcordanţe la scandenţă, precum şi diferenţe de dobânzi ce pot afecta profitul Băncii.

4. Destinaţiile împrumuturilor acordate de către Banca Mondială

Finanţarea proiectelor in domeniul infrastructurii trasporturilor, a procedurii si distribuirii energiei electrice

Finanţarea proiectelor de investiţii in acest domeniu a fost specifică primilor 20 de ani de activitate ai băncii, pornindu-se de la idea că dezvoltarea acestor sectoare economice este benefică pentru stimularea afacerilor în general. În anii ’70, se făcea finanţarea unor proiecte tot mai rar, motivându-se că ele duceau la crearea unor zone de modernism într-o ţară saracă.

Finanţarea unor proiecte de combatere a săraciei si de realizare a unei mai bune distribuţii a venitului naţional

Finanţarea unor astfel de proiecte a avut loc pe la începutul anilor ’70 şi a vizat îndeosebi agricultura şi dezvoltarea rurală. Ulterior spectrul programelor de finanţare a fost lărgit spre sectorul social – educaţia, sănatatea, controlul natalitaţii, alimenţia – cu alte cuvinte, creditarea unor proiecte cu efecte directe asupra populaţiei sărace. Trebuie spus că finanţarea unor astfel de proiecte s-a lovit de critici puternice, prin care se susţinea că acestea sunt costisitoare, componenta valutară este majoritară si nu se avantajează sectorul particular.