Principiile și Obiectivele Auditului Bancar

Auditul reprezintă, în viziunea multor autori, activitatea de examinare profesională a unei informaţii cu scopul de a exprima o opinie responsabilă şi independentă în raport cu un criteriu de calitate. Semantic, denumirea de “audit” provine de la cuvântul italian “audire”, care înseamnă “a asculta, a auzi”, iar rădăcinile auditului provin din activitatea economică desfăşurată încă din Evul Mediu. Fără a putea fi precizată data exactă sau localizarea geografică într-un anumit stat.

Una dintre definiţiile actuale ale auditului, la care se face referire tot mai frecvent în literatura de specialitate, este cea publicata în 1973 de către AAA(Asociaţia Amerciana a Auditorilor) în cadrul Declaraţiei privind conceptele debaza ale auditului. Potrivit AAA, "auditul este un proces sistematic de obţinere şi evaluare în mod obiectiv a unor afirmaţii privind acţiunile şi evenimentele cu caracter economic în vederea aprecierii gradului de conformitate a acestor afirmaţii cu criteriile prestabilite, precum şi de comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesaţi".

Auditul bancar reprezintă ansamblul de acţiuni de evaluare, verificare şi control a activităţii băncii, implicit a documentelor financiar-contabile finale elaborate de aceasta (bilantul contabil, contul de profit şi pierderi), pentru a stabili dacă acestea oferă o imagine fidelă a activităţii perioadei (de obicei un an finaciar).

Se pot distinge două trăsături fundamentale ale auditului bancar:

- depistarea erorilor şi a fraudei;

- prevenirea erorilor şi a fraudei.

Există o falsă impresie generală că scopul auditului este de a depista erori, fraude, dar nu acestea sunt elementele definitorii ale unui audit. Auditul poate releva prezenţa unor greşeli sau a unei fraude, dar aceste elemente sunt trăsături secundare ce apar în urma unei activităţi normale de audit. Auditul implică, în principal, acţiuni de verificare şi control ale activităţii băncii şi certificarea în final a corectitudinii, sub toate aspectele semnificative, a cifrelor înscrise în documentele financiar-contabile finale.

Strategia de audit poate fi definită ca un proces ce vizează determinarea orientării generale de audit, în cursul căreia este recomandabil să se facă legătura între cunoaşterea activităţii clientului şi punctele asupra cărora se vor concentra lucrările de audit.

Pentru elaborarea strategiei de audit trebuie examinate punctele-cheie relative la activitatea şi situaţiile financiare ale departamentului auditat, cât şi incidenţa acestora asupra auditului. Identificarea acestor factori condiţionează reuşita auditului. Strategia de audit se realizează şi în scopul elaborării unui program de lucru pe baza căruia să se poată formula o opinie finală pertinentă asupra gestiunii entităţii auditate. De aici rezultă că, obiectivele ce trebuie avute în vedere pe parcursul elaborării strategiei de audit sunt:

- înţelegerea activităţii departamentului auditat;

- identificarea riscurilor legate de sectorul de activitate în care activează departamentul în cauză;

- identificarea obiectivelor critice de audit şi elaborarea abordării de audit corespunzatoare;

- intelegerea caracteristicilor controlului intern, astfel incat sa se poataconfirma faptul ca se poate adopta o abordare de audit bazata pe sisteme,(spre exemplu, pentru tranzactiile de rutina);

- examinarea problemelor legate de intocmirea situatiilor financiare;

- identificarea necesitatii apelului la experti;

- examinarea posibilitatii de aplicare a tehnicilor de reviziure asistata decalculator.

OBIECTIVELE ŞI MODALITĂŢILE DE ACŢIUNE ALE AUDITULUI BANCAR

O.U.G. nr. 57/1999, cu modificările ulterioare, identifică următoarele obiective ale auditului intern:

a) verificarea conformităţii activităţilor din entitatea economică auditată cu politicile, programele şi managementul acestuia, în conformitate cu prevederile legale;

b)evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare dispuse şi efectuate de către conducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei activităţii entităţii economice;

c)evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din entitatea economică;

d) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere,

e) identificarea metodelor de prevenire a fraudelor şi pierderilor de orice fel.

Se observă faptul că aici sunt definite, de fapt, căile de acţiune pentru îndeplinirea obiectivului auditului intern bancar. Într-o altă exprimare, cele enumerate ar putea fi categorisite drept obiective“intermediare”: asigurarea concordanţei activităţii cu politicile, programele, normele şi prevederile legale,creşterea eficacităţii activităţii de control, îmbunătăţirea calităţii procesului decizional, ridicarea eficienţei activităţii.

Din norma Băncii Naţionale a României, din articolele Secţiunii I – Obiectivul auditului intern, Capitolul VIII, se pot extrage următoarele referiri la acest subiect: “Obiectivul auditului intern îl reprezintă îmbunătăţirea activităţii instituţiilor de credit ” şi “ să contribuie la îndeplinirea obiectivelor lor (băncilor) prin prezentarea unei abordări sistematice şi disciplinate”.

Prin urmare, se poate sintetiza că obiectivul auditului intern bancar este cel de a contribui la îndeplinirea obiectivelor băncilor (îmbunătăţirea activităţii reprezentând obiectivul primar şi general alunei bănci), iar obiectivele punctuale, pe domenii de activitate, sunt:

a)asigurarea concordanţei activităţii cu politicile, programele, normele şi prevederile legale;

b) creşterea eficacităţii activităţii de control;

c)îmbunătăţirea calităţii procesului decizional;

d) creşterea eficienţeiactivităţii băncii.

Pentru realizarea acestor obiective, auditul bancar intern acţionează pe următoarele căi :

1.evaluarea eficienţei şi gradului de adecvare a sistemului de control intern;

2.evaluarea modului de aplicare şi a eficacităţii procedurilor de administrare a riscurilor şi a metodologiilor de evaluare a riscurilor semnificative;

3.analiza relevanţei şi integrităţii datelor furnizate de sistemele informaţionale de gestiune şi financiare, inclusiv de sistemul informatic;