Principiile Bugetare

Stabilirea drepturilor in ce priveste instituirea impozitelor si a taxelor, a destinatiilor veniturilor publice au constituit preocuparile de prim ordin ale burgheziei in ascensiune in Anglia, Franta si Germania incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Astfel s-a trecut la organizarea "gospodariei financiare" a statului dupa anumite reguli si la supunerea acesteia controlului parlamentar. Avand in vedere si formularile teoretice ale lui Adam Smith, aceste reguli au fost incluse in legile cu aplicabilitate in domeniul finantelor publice, dobandind valoare de principii ale dreptului bugetar si au fost puse la baza elaborarii si executiei bugetului public.

Aceste principii se refera la:

- sfera de cuprindere a veniturilor bugetului public si a destinatiilor acestora;

- intervalul de timp pentru care Guvernul este autorizat de Parlament sa incaseze veniturile bugetare si sa le aloce pe destinatiile prestabilite;

- echilibrarea utilizarilor bugetare prestabilite cu veniturile ce urmeaza sa se realizeze;

- informarea opiniei publice asupra imputernicirii date Guvernului de catre Parlament de a realiza venituri si a efectua cheltuieli.

Prin urmare, in teoria si practica finantelor publice sunt recunoscute si aplicate urmatoarele principii bugetare:

1.Principiul universalitatii

Potrivit acestui principiu totalitatea veniturilor si cheltuielilor publice trebuie sa fie cuprinse in bugetul national public in sume globale sau totale. Este interzisa inscrierea in buget a unor actiuni ale statului numai ca rezultat al compensarii dintre cheltuieli si venituri, adica per sold. Nici un venit si nici o cheltuiala de stat nu trebuie sa se realizeze in afara cadrului bugetar. Astfel, organul legislativ va cunoaste atat veniturile totale ce se vor incasa in perioada considerata cat si destinatia acestora. In caz contrar, Parlamentul nu va cunoaste si nu va putea compara veniturile cu cheltuielile aferente fiecarei actiuni si deasemenea, nu va mai fi capabil sa identifice eventualele situatii anormale, inacceptabile.

Bugetul intocmit cu respectarea principiului universalitatii poarta denumirea de buget brut.

In practica bugetara, cerintele universalitatii bugetului se respecta doar partial, deoarece in locul bugetelor brute s-a trecut la elaborarea bugetelor mixte, in care veniturile si cheltuielile unor institutii publice figureaza cu sumele lor totale in buget, iar altele numai cu soldurile.

In bugetul statului se inscriu numai cu soldul:

- veniturile de la intreprinderile publice sau subventiile catre acestea;

- varsamintele catre bugetul de stat sau subventiile primite de la acesta, in relatiile dintre bugetele locale si bugetul statului;

- subventiile primite in completarea resurselor financiare proprii a unor institutii publice (universitati, unitati de cercetare stiintifica, scoli, spitale etc.).

In stabilirea realizarilor veniturilor bugetare se respecta urmatoarele norme:

- impozitele, taxele si orice alte venituri se inscriu in bugetul de stat numai daca au fost stabilite prin lege;

- legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an lista impozitelor, taxelor precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza sa se perceapa;