Politica monetară din Italia

Principalele funcții ale Băncii Italiei sunt concepute pentru a asigura stabilitatea monetară și financiară, condiții indispensabile pentru o creștere economică de durată.

Banca contribuie la deciziile privind politica monetară unică a zonei euro și îndeplinește sarcinile încredințate ca bancă centrală națională în Eurosistem. Poate efectua operațiuni de schimb valutar în conformitate cu normele stabilite de Eurosistem. Gestionează propriile rezerve în valută și o parte din cele din BCE în numele acesteia.

Este responsabilă de producerea cantității de bancnote în euro stabilite de Eurosistem, de gestionarea monedei în circulație și de combaterea contrafacerii.

Banca promovează buna funcționare a sistemului de plăți prin gestionarea sa directă a circuitelor principale și prin exercitarea puterilor de supraveghere de orientare, reglementare și control. Această activitate, însoțită de supravegherea pieței, este destinată mai general să contribuie la stabilitatea sistemului financiar și să încurajeze o politică monetară eficientă.

Banca prestează servicii în numele statului, efectuând operațiuni de trezorerie (încasări și plăți din sectorul public), acționând ca agent al datoriei publice și combătând uzura.

Pentru a spori eficacitatea îndeplinirii sarcinilor sale de politică monetară și a altor funcții instituționale, Banca întreprinde un volum mare de analize și cercetări în domeniile economic, financiar și juridic.

În calitate de autoritate națională de supraveghere, Banca încearcă să asigure gestionarea corectă și prudentă a intermediarilor, stabilitatea și eficiența generală a sistemului financiar și respectarea regulilor și reglementărilor celor supuse supravegherii.

Banca Italiei este autoritatea națională competentă desemnată în cadrul Mecanismului unic de supraveghere. În calitate de Autoritate Națională de Rezolvare, Banca îndeplinește, de asemenea, sarcinile preliminare și operaționale prevăzute de Mecanismul unic de rezoluție pentru băncile europene aflate în dificultate, cu scopul de a păstra stabilitatea financiară.

Activitățile Băncii Italiei includ numeroase angajamente internaționale în special cu privire la funcțiile băncii centrale și la stabilitatea financiară.

Banca Italiei are grijă de relația cu băncile care operează în Italia, astfel încât acestea să poată participa la operațiunile de politică monetară ale Eurosistemului. Băncile sunt admise ca contrapartide pentru astfel de operațiuni, atât timp cât îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate în conformitate cu normele Eurosistemului și cerințele administrative și tehnice / operaționale.

Punerea în aplicare a politicii monetare și asistența de lichiditate de urgență

Banca Italiei contribuie la elaborarea politicii monetare pentru zona euro prin participarea Guvernatorului sau , Ignazio Visco, la Consiliul de conducere al Băncii Centrale Europene (BCE). Ca membru al Consiliului guvernator, guvernatorul își exercită atribuțiile în deplină autonomie și independență, contribuind la deciziile de politică monetară, pe baza activităților pregătitoare ale comitetelor și grupurilor de lucru înființate în cadrul Eurosistemului, care includ reprezentanți ai Băncii Italiei .

În conformitate cu principiile descentralizării și subsidiarității stabilite la nivel european, Banca Italiei contribuie, de asemenea, la punerea în aplicare a politicii monetare.

Obiective și strategie

Obiectivul principal al Eurosistemului este de a menține stabilitatea prețurilor, astfel cum este prevăzut la articolul 127 din Tratat privind funcționarea Uniunii Europene (fostul articol 105 din Tratatul CE).

Stabilitatea prețurilor este esențială pentru a sprijini politicile economice generale ale Uniunii Europene, care sunt concepute pentru a atinge obiectivele de creștere economică echilibrată, ocuparea deplină a forței de muncă și, în linii mari, bunăstarea economică a persoanelor.

Urmărirea stabilității prețurilor constă în menținerea inflației sub 2, dar aproape de 2% pe termen mediu. Strategia de politică monetară a Eurosistemului se bazează pe o serie de principii directoare și pe analiza variabilelor economice și monetare (cei doi piloni).