Politică monetară

Monetarismul a debutat cu formularea lui Milton Friedman în 1956, a unei versiuni a teoriei cantitative, enuntand ideea ca moneda reprezinta unul din mijloacele importante de pastrare a avutiei si ca cererea de monedã depinde partial de productia monetara, rolul dobanzii în influentarea acesteia fiind mai putin pus in evidenta. Daca cererea de moneda, sustine Friedman, este o functie stabila a unor variabile masurabile si previzibile si, daca se cunosc valorile acestor variabile, atunci devine posibila si previziunea acestora.

O scoala economica priveste controlul masei monetare drept o conditie necesara si suficienta pentru a asigura controlul inflatiei. Monetaristii au drept element convergent al conceptiei lor convingerea legata de importanta schimbarilor ofertei de bani in interpretarea corecta a cauzelor inflatiei.

Recomandarile specifice politicii economice promovate de catre monetaristi vizau atingerea unei rate stabile a cresterii ofertei de bani, astfel încât sã devinã posibil controlul inflatiei.

Monetaristii considera drept un fapt bine stabilit ideea ca "inflatia este întotdeauna si peste tot un fenomen monetar", asa cum a afirmat M. Friedman. Ei mai sustin de asemenea ca socurile monetare, care sunt expansiunile si contractiile monetare rapide, sunt o cauza majora a ciclurilor în economie. Insa o politica monetara activa de atenuare a efectelor indezirabile ale ciclurilor nu este recomandata. Aceasta deoarece efectele politicii monetare sunt resimtite de economia reala cu mari si variabile intarzieri. Asadar, tentativele de a utiliza activ politica monetara discretionara pentru a stabiliza ciclul este mai curand probabil sa inrautateasca lucrurile. De exemplu, daca am experimenta o recesiune, o relaxare a politicii monetare azi, va avea principalul sau impact peste aproximativ 2 ani. Intre timp economia se poate sã-si fi revenit deja, astfel incat relaxarea politicii monetare abia daca ar mai adauga atunci gaz pe foc. Astfel, monetaristii opteaza pentru reguli de politica economica, care sa nu se afle la discretia celor care fac politica.

Regula de politica economica pe care o recomanda este sa stabileasca o rata de crestere stabila pentru oferta baneasca.

Pentru monetaristi, obiectivele de control al inflatiei si de a minimiza socurile monetare pentru economie sunt ambele atinse prin stabilirea si mentinerea unei rate de crestere a ofertei de bani.

2. POLITICA ECONOMICA SI POLITICA MONETARA

In primul rand si la modul general, politica monetara inseamna a cunoaste posibilitatile de a actiona prin moneda asupra monedei. In epoca contemporana s-a renuntat de mult la conceptul de neutralitate monetara care in trecut, ascundea, ca un voal, esenta relatiilor monetare, astfel ca, acum, politica monetara este recunoscuta ca o componenta esentiala a politicii economice.

In economia de piata, politica economica este o interventie deliberata a statului in domeniul economic si in scopul de a infaptui anumite obiective de ordin structural sau conjunctural. In conditiile in care statul este considerat centrul de decizie si promotorul acestei politici, sub controlul Parlamentului, insarcineazã administratia sa execute aceste ordine. Printre obiectivele cele mai frecvent intalnite mentionam cresterea economica in ritmuri inalte, in conditiile unei folosiri depline a fortei de munca si a stabilitatii preturilor si a comertului exterior. Acest obiectiv de fapt este un optimum în înfãptuirea cãruia se întâmpinã dificultãþi, adesea insolubile.

Prin politica economica statul isi propune sã constranga subiectele economice private sa accepte orientarile si deciziile subordonate interesului public supunand sub control principalele variabile economice si sociale.

Pentru a realiza obiectivele politicii economice se folosesc numeroase instrumente de interventie:

- control direct (preturi, salarii, comert exterior);

- politicile financiare, bugetare, fiscale, ale echilibrului bsnesc si ale veniturilor.

Intre acestea din urma politica monetara este unul din instrumentele cel mai frecvent utilizate exprimate esential ca: ansamblul masurilor luate, prin banca centrala sau autoritatile monetare, pentru a exercita o anumita influenta asupra dezvoltarii economiei sau pentru a asigura stabilitatea preturilor si a cursurilor valutare.

In derularea ei, politica monetara trebuie sa tina cont de actiunea sistemului bancar, care reprezinta si exprima nevoile economiei, si de actiunea Tezaurului, care reprezinta si exteriorizeaza cerintele statului.