Piața financiară și bursa de valori

1.Piata financiara

1.1. Introducere

Relatiile de natura financiara, de credit si monetare s-au amplificat pe plan international, consolidandu-se prin formarea economiei mondiale in cadrul careia are loc miscarea valorii intre natiuni sub forma fondurilor financiare, de credit si al creantelor mijlocite de semnele monetare. In relatiile economice dintre natiuni, legaturile economice de export cunosc trei procese :

1. procesul de evaluare , prin care, cu ajutorul unui etalon monetar international sau cu statut international se creeaza informatia de pret international pentru bunurile exportate;

2. procesul de repartitie prin care se finanteaza sau se crediteaza importatorul pentru a inlesni miscarea bunurilor de la exportator la importator;

3. procesul de plata prin care, folosindu-se mijloacele de plata internationale, se sting obligatiile determinate de export prin incasarea contravalorii bunurilor exportate de catre exportator.

Prin urmare, activitatea financiar-monetara internationala cuprinde actiuni de evaluare, de repartitie si de credit si actiuni de plata ce au loc intre tari.

Cercetarile recente imbina teoriile ce stau la baza relatiilor financiar-monetare internationale, cu politicile monetare si tehnicile financiare nationale. Intr-o noua conceptie si analiza, Henri Bourguinat rastoarna vechea ordine : de la national – la international, introducand-o pe aceea "de la international – la national". Aceasta abordare pare valabila deoarece, inainte, sfera de curpindere a relatiilor financiar-monetare internationale s elimita la nivelul fluxului de plati, uneori anexand si problematica miscarilor de capitaluri, in vreme ce instrumentele de analiza utilizate (multiplicatorul extern, elaticitatea etc.) erau simple extensii ale celor utilizate pe plan national, modelele de echilibru intern fiind aplicate si la relatiile financiare internationale.

Finantele internationale reprezinta astazi “ o retea din ce in ce mai densa de operatiuni de vanzare-cumparare sau de credit-imprumut, cu caracter speculativ si de acoperire, care transcede frontierele nationale si deasupra carora se organizeaza, in consecinta, o adevarata megapiata financiara mondiala”( Henri Bourguinat, 1997 – “Finance internationale”, P.U.F. – Themis economie, Paris).

Astazi,asadar, finantele internationale cuprind:

a) pietele financiare internationale;

b) bancile internationale;

c) finantele intreprinderilor internationale;

d) investitiile internationale de portofoliu.

Transformarea finantelor internationale in epoca moderna s-a datorat cresterii interdependentei spatiilor financiare internationale, interconexiunii burselor de valori, politicii solidare a dobanzilor, proliferarii instrumentelor financiare noi care permit trecerea de la o moneda la alta, dupa cum anticipeaza operatorii, precum si alte fenomene care au dus, in final la nasterea unei piete financiare globale, guvernata de propriile sale legi si dispunand de o structura ierarhizata si tot mai integrata. Aspectul integrarii insusi a cunoscut o componenta verticala, prin interconectarea si comunicarea neintrerupta intre pietele monetare, financiare si de schimb, devenite simple compartimente ale pietei globale, precum si o componenta orizontala ca urmare a deschiderii spatiilor financiare nationale.

1.2. Structura pietei financiare

Circuitul activelor financiare se desfasoara intre ofertantii de fonduri (investitorii) si beneficiarii acestora, tranzactiile avand loc pe piata financiara. Piata financiara este alcatuita din doua componente, avand in vedere tipul activelor financiare care se negociaza si mecanismul prin care acestea sunt introduse in circuitul financiar :

1. Piata monetara

Pe piata monetara nationala se efectueaza tranzactii monetare, in moneda nationala, intre rezidentii aceleiasi tari. Piata monetara este piata pe care bancile se imprumuta intre ele, pe termen scurt. Aparitia acestei piete se datoreaza surplusului de incasari pe care le au unele banci si surplusul de plati pe care le au alte banci. De la aceasta regula fac exceptie unele institutii, cum ar fi C.E.C.-ul sau bancile ipotecare, care sunt, de obicei, debitoare. Prin urmare, piata monetara indeplineste functia de compensare a deficitului cu excedentul de lichiditate pe doua cai :

-prin creditul acordat intre banci;

-prin cumpararea, de la diferite banci, a unor hartii de valoare specifice pietei monetare, a caror scadenta este relativ apropiata si care prezinta certitudine in ceea ce priveste transformarea lor in bani lichizi, fara pierderi.

O componenta a pietei monetare este piata valutara, pe care se confrunta cererea si oferta pentru diferite valute, care sunt, pentru ofertant, cat si pentru solicitant, monede straine, schimbul dintre ele urmand sa depaseasca restrictiile care ingreuneaza circulatia internationala a capitalului.

2. Piata de capital

Piata capitalurilor este specializata in intermedierea de tranzactii cu active financiare care au scadente pe termene medii (1-5 ani) si lungi (peste 5 ani). Prin intermediul ei, sunt satisfacute nevoile de capital ale solicitantilor cu disponibilitatile de capital ale ofertantilor. In general, piata capitalurilor mareste posibilitatile financiare.

Principalele functii ale pietei capitalurilor sunt urmatoarele :

-emisiunea si vanzarea pentru prima data de titluri financiare ale emitentilor sau debitorilor catre posesorii de capitaluri financiare care doresc sa cumpere valori mobiliare;

-negocierea de valori mobiliare, cu conditia ca acestea sa fie vandute si transformate in lichiditati de primii lor posesori si mai inainte de scadenta.