Se vorbeste de aderarea Romaniei la zona euro de ceva vreme, iar promisiunile facute de autoritatile publice precum ca, in curand, tara noastra va fi pregatita sa intruneasca criteriile de aderare, sunt amanate de la an la an. Desi aderarea Romaniei la zona euro este una inevitabila, asa cum insusi guvernatorul BNR declara, dilema este mai degraba una temporala: Cand va avea loc aceasta aderare? Si mai ales, ne avantajeaza? Un subiect discutat aprig la momentul actual, dar indraznesc sa spun, tratat superficial la nivel de mass media, promisiunile privind aderarea neavand o baza solida, emisa prin prisma judecatii unei relatii costuri - beneficii, respectiv avantaje/riscuri implicate. In primul rand, pentru ca orice tara membra a Uniunii Europene sa adopte moneda euro, trebuie sa intruneasca criteriile de convergenta de la Maastricht. Sunt situatii - precum cea a Marii Britanii sau Danemarcei - in care tarile, desi eligibile pentru trecerea la noua moneda, aleg sa isi mentina moneda nationala, beneficiind astfel de o derogare permanenta, insa Comisia Europeana nu se arata dispusa sa faca inca un asemenea "compromis" (cu siguranta nu pentru tara noastra). Criteriile vizeaza stabilitatea preturilor, sustenabilitatea pozitiei fiscale, stabilitatea cursului de schimb si convergenta ratelor dobanzii pe termen lung. Daca in 2015 Romania se putea lauda cu faptul ca sunt respectate criteriile de convergenta nominala si exista sanse reale privind integrarea acesteia in zona euro, situatia se mentine fragila prin incercarea de a pastra deficitul bugetar in limita de maxim 3%. La o prima vedere, lucrurile par in regula in masura in care, la finalul anului 2017 Romania avea un deficit bugetar de 2,88% din PIB. Analizand insa mai indeaproape observam ca acest lucru a fost posibil in urma reducerilor cheltuielilor pentru investitii cu aproape 3 miliarde de lei, in conditiile in care cheltuielile de personal au crescut cu 22%, pe fondul cresterilor salariale acordate in a doua jumatate a lui 2016. Valentin Lazea, oficial BNR, afirma ca, desi intre 2010 - 2015 Romania a demonstrat ca se poate incadra intre aceste criterii, in momentul in care reformele impuse in acest scop se relaxeaza, "aceste criterii la fel de bine se si pot pierde" . Lucru care s-a si intamplat si iata-l, sustinand la finalul anului 2017 ca, in masura in care politicile promovate isi vor continua traseul, Romania risca sa piarda si criteriile referitoare la inflatie si dobanzi incepand cu anul 2018, lucru care s-a si concretizat la inceput de an printr-o rata a inflatiei de 4,3%. Un alt criteriu important, care nu este mentionat in Tratatul de la Maastricht, dar este urmarit de Comisia Europeana il constituie compatibilitatea legislativa. Sunt puse intrebari legate de independenta bancii nationale, si, conform raportului Comisiei, legea de functionare a BNR nu este in deplina compatibilitate cu Tratatul de functionare a Uniunii. Daca privim dincolo de aceste reguli, de unde deriva aceasta atitudine expectativa privind aderarea la zona euro? Un prim raspuns il gasim in randurile populatiei. Intrebati daca sunt de parere ca aderarea va produce externalitati pozitive pentru tara, aproape 70% au raspuns afirmativ, comparativ cu anul 2013, cand doar jumatate credeau acest lucru. Se observa asadar ca popularitatea monedei unice pierde teren in fata monedei euro. Trebuie observat insa, ca in contextul actual, aderarea la zona euro este ingreunata - raportandu-ne la situatia nationala - de cateva elemente. In primul rand, angajarea la plata unor costuri (imprumuturi publice) este de natura sa afecteze sustinerea publica pentru zona euro. In al doilea rand, observam ca nu e nevoie de o analiza detaliata pentru a ajunge la concluzia ca apartenenta la zona euro nu mai implica automat reducerea costurilor de finantare, dimpotriva.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
