Paralelă Auditul Intern - Auditul Extern

Funcţia de audit s-a născut prin deprinderea unor activităţi din auditul extern şi de aici unele confuzii care se manifestă. În realitate cele două funcţii sunt net diferenţiate, dar, în acelaşi timp, între acestea se identifică şi relaţii de complementaritate.

CELE OPT DIFERENŢE

- În ceea ce priveşte statutul (prima diferenţă): este o evidenţă care este fundamentală. Auditorul intern aparţine personalului întreprinderii, auditorul extern (Cabinet internaţional) este în situaţia unui prestator de servicii juridice independente.

- În ceea ce priveşte beneficiarii auditului (a doua diferenţă): auditului intern lucrează în beneficial responsabililor întreprinderii: manageri, direcţia generală, eventual Comitetul de Audit. Auditorul extern certifică conturile pentru toţi cei care au nevoie: acţionari, bancheri, autorităţi de tutelă, clienţi şi furnizori etc.

- În ceea ce priveşte obiectivele auditului (a treia diferenţă): atunci când obiectivul auditului intern este de a aprecia buna desfăşurare a activităţilor întreprinderii (dispozitive de control intern) si de a recomanda acţiunile pentru a ameliora, cel al auditului extern este de a certifica:

- regularitatea,

- sinceritatea,

- imaginea fidelă a conturilor, rezultatelor şi situaţiei financiare.

Se observă că pentru a atinge aceste obiective, auditorii externi vor trebui, şi ei, să aprecieze dispoziţiile de control intern, ceea ce în mod precis trebuie să garanteze cele trei caracteristici fundamentale mai sus menţionate: vor fi astfel dispoziţii de natură financiară, contabilă şi cantitativă.

Controlul intern apare asfel ca un mijloc pentru auditul extern atunci când este un obiectiv pentru auditul intern.

Aşa cum deja am prezentat în capitolul precedent, această diferenţă intre cele două funcţii este fundamentală, rezultând de aici asemănări, care ar fi în zadar a dori a le opune deoarece ele nu urmăresc aceleaşi scopuri şi nu reţin aceleaşi noţiuni. Această apropiere naţională în care se compară sumele în litigiu cu totalul bilanţului sau cu totalul cifrei de afaceri este total străină auditului intern. În aprecierea desfăşurării afacerilor, relevarea prin test a unei disfuncţionări, al unei erori, dacă minim ele nu sunt comparate cu ordinele mărimilor contabile – cu atât mai mult posibil, ele pot fi indicele unei dezordini grave, încă potenţială, dar care va trebui remediată. Obiectivul auditului intern nu este centrat pe un anumit lucru precis din timpul real, el ia de asemenea în considerare riscurile potenţiale.

Aceste diferenţe privind obiectivele, controlează şi guvernează pe toate celelalte:

- ele sunt cele care justifică statutul,

- ele sunt cele care diferenţiază beneficiarii.

- În ceea ce priveşte câmpul de aplicare a auditului (a patra diferenţă): cu privire la obiectivele sale,câmpul de aplicare a auditului extern înglobează tot ceea ce contribuie la determinarea rezultatelor, la elaborarea situaţiei financiare, însă în toate funcţiile întreprinderii. Auditul extern care ar limita observaţiile sale şi investigaţiile doar în sectorul contabil ar face o lucrare incompletă.

Profesioniştii, (ştiu foarte bine) explorează toate funcţiile întreprinderii şi toate sistemele de informaţie care participă la determinarea rezultatului şi această exigenţă este din ce în ce mai mare. Câmpul de aplicare a auditului intern este mult mai vast deoarece el include nu doar toate funcţiile întreprinderii dar şi toate demersurile lor.Astfel, având o apreciere tehnică privind întreţinerea unui material de fabricare sau apreciind calitativ modalităţile de recrutate al încadrării, este cu totul în câmpul de aplicare a auditului intern şi în afara auditului extern. Cu toate acestea, acesta din urmă este cu privire la întreţinerea sau recrutarea din dimensiunile lor financiare.

Norma 550-01 din IIA, reafirmă acest principiu cu forţă: „câmpul de intervenţie al auditului intern este prezentat în Norma 300. Din contră examenul ordinar al auditorului extern constă în a obţine suficiente informaţii pentru a avea o opinie privind exactitatea globală a situaţiilor financiare.