Notiunea de finante publice Nevoile si interesele publice se realizeaza de catre stat, in principal (si uneori exclusiv) prin bani. Intr-adevar, cheltuielile pe care le are de efectuat statul nu se pot efectua decat in bani. Fara bani nu exista nici finante publice. Aceasta caracteristica explica si preocuparea pentru etimologia cuvantului finante. Dupa cate se pare, notiunea de finante provine de la cuvintele latinesti fiare sau finis, care se traduc prin a termina, a incheia un diferend, o actiune judiciara in legatura cu plata unei sume de bani. De la aceste cuvinte s-a format financia sau financia pecuniaria, adica plata in bani. Se crede ca din aceste cuvinte latinesti s-a nascut notiunea finance folosita in Franta in secolele XV-XVI, care avea mai multe intelesuri si anume: sume de bani, resurse banesti, venit al statului, iar les finances echivala cu gospodaria publica, patrimoniul statului. Finantele publice reprezinta forma baneasca a relatiilor economice, in procesul repartitiei produsului social si venitului national in cadrul indeplinirii functiilor statului. Continutul social, economic si in special juridic al relatiilor financiare, functiile si importanta lor sunt cateva din problemele fundamentale ale stiintei dreptului financiar. Notiunea clasica de finante publice Aceasta conceptie este legata de liberalismul politic, fiind specifica perioadei de dezvoltare economico-sociala de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Conform acestei conceptii, statul liberal este preocupat mai putin de activitatile private, limitandu-si interventia la functiile sale traditionale, si anume: apararea nationala, diplomatie, ordine publica si justitie. Au existat doua motive pentru care statul nu a intervenit in activitatea agentilor economici. In primul rand, activitatea economica se afla inca sub influenta muncii manuale, industria era predominant manufacturiera, schimbul de marfuri fiind restrans ca valoare. In al doilea rand, interventia statului in activitatea economica necesita resurse financiare, neputandu-se limita aceasta interventie numai la planificari, dispozitii date agentilor economici, etc. Viata economica se desfasura in conformitate cu principiul laisser faire, laisser passer. Cheltuielile publice trebuiau reduse la minim. Conceptia guvernului ieftin isi gaseste suportul in teza potrivit careia progresul social-economic reclama utilizarea venitului national pentru dezvoltarea industriei si comertului, in loc sa fie irosit pentru activitati neproductive. Rolul finantelor publice consta in asigurarea resurselor necesare functionarii institutiilor publice. In perioada de dupa primul razboi mondial, locul statului neinterventionist a fost luat de statul interventionist. Finantele publice devin un mijloc de interventie in activitatea social-economica, de exercitare a unei influente pozitive pentru organizarea intregii activitati. Maurice Duverger, referindu-se la statul modern din secolul nostru, scrie ca acesta nu se margineste la sarcinile militare si traditionale. El intervine in viata sociala pentru a stimula productia in perioada de criza, pentru a impiedica cresterea preturilor si a mentine puterea de cumparare a monedei in perioada inflatiei, pentru a asigura o cat mai buna utilizare a bogatiilor tarii si repartizare a venitului national. Pierre Lalumiere subliniaza cresterea rolului interventionist al statului in economie dupa criza mondiala din anii 1929-1933. Pentru indeplinirea acestui rol au fost folosite pe o scara tot mai larga cheltuielile publice, impozitele si alte instrumente financiare. Finantele publice sunt definite ca stiinta care studiaza activitatea statului, in calitatea sa de utilizator al unor tehnici speciale, asa-numite financiare: cheltuieli, taxe, impozite, imprumuturi, bugete, procedee monetare etc. Potrivit unei alte opinii, in secolul XX si mai ales dupa marea criza din anii 1929-1933, locul statului jandarm a fost luat de statul- providenta. Interventia statului este determinata in ultima instanta de mentinerea echilibrului economic, de rentabilizarea unor intreprinderi sau ramuri economice considerate strategice, de rezolvarea contradictiilor interne ale societatii: inflatie, somaj, etc., si conduce cum era firesc la aparitia unor intreprinderi publice si societati comerciale cu capital mixt, la acordarea de subventii unor intreprinderi private, etc.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
