Metodologia de Exercitare a Controlului Financiar

1. CONTROLUL FINANCIAR - ASPECTE GENERALE

Necesitatea controlului aspura derulării proceselor economice şi sociale decurge din condiţiile specifice în care sunt administrate diversele patrimonii, incluzând şi preocuparea pentru asigurarea veridicităţii stării defapt în toate domeniile şi crearea unor premise favorabile obţinerii de rezultate pozitive maxime în toate activităţile.

Exercitarea controlului financiar în plan obiectiv presupune existenţa, ca suport al său, a relaţiilor financiare, inclusiv a unor operaţiuni băneşti pe care se grefează controlul financiar.

Controlul financiar se exercită asupra producţiei, deoarece în aceasta sferă se creează bunurile care fac obiectul schimbului şi consumului precum şi valoarea adăugată.

Controlul financiar se exercită şi în faza schimbului pentru a verifica dacă produsele se realizează ca mărfuri, dacă valoarea de întrebuinţare îşi dovedeşte utilitatea socială şi preţul mărfii stabilit prin mecanismul pieţei acoperă cheltuielile de producţie şi de circulaţie inclusiv un anumit profit.

În această fază, controlul financiar urmăreşte, de asemenea, viteza cu care mărfurile circulă de la producător la consumator. Orice stagnare a produselor finite în depozitele producătorului sau în cele ale organizaţiilor comerciale întârzie momentul recuperării sumelor avansate şi al realizării valorii adăugate.

Asupra consumului controlul financiar vizează consumul productiv al unităţilor economice, precum şi consumul final al instituţiilor publice. Consumul productiv se apreciază prin prisma gradului de valorificare a materiilor prime şi a materialelor, a rentabilităţii diferitelor produse etc.

Controlul financiar în cadrul circulaţiei PIB are ca obiective principale:

- Evidenţierea eventualelor abateri de la circuitul normal, reflectate de regulă prin imobilizări de fonduri financiare şi apariţia unor dereglări în efectuarea operaţiunilor de vânzare-cumpărare;

- Stabilirea locului unde s-au creat aceste abateri, a proporţiilor cauzelor lor reale şi a soluţiilor posibil de aplicat pentru reducerea în circuitul economic a resurselor imobilizate;

- Prevenirea formării lor în viitor şi accelerarea vitezei de rotaţie a fondurilor;

- Asigurarea eficienţei ridicate a operaţiunilor financiare efectuate, asigurarea oportunităţii operaţiunilor şi legalităţii acestora.

Formele cele mai obişnuite sub care se manifestă controlul financiar având în vedere criteriul momentului de exercitare a controlului în raport cu operaţiunile şi procesele supuse verificării sunt:

- Control financiar preventiv

- Control financiar concomitent

- Control financiar ulterior

Controlul preventiv presupune efectuarea controlului financiar înainte ca operaţiunile sau procesele supuse controlului să se înfăptuiască, întrucât permite prevenirea unor evoluţii nefavorabile şi evitarea pierderilor aferente lor. Sub această formă a controlului rezultatele negative nu mai pot fi prevenite ci numai corectate.

Controlul concomitent se desfăşoară în mod curent, pe măsura realizării proceselor şi operaţiunilor supuse controlului, urmând să sesizeze pe parcursul execuţiei unei decizii eventualele neconcordanţe între obiectivul urmărit şi mersul înfăptuirii sale. Sub această formă a controlului este posibilă prevenirea unor finalizări nefavorabile a obiectivului urmărit şi corectarea operativă a soluţiilor aplicabile pentru înfăptuirea proceselor respective.

Controlul ulterior este caracterizat ca având loc după producerea proceselor sau operaţiunilor supuse controlului. Pe baza sa se stabilesc rezultatele efective comparative cu cele preconizate, abaterile înregistrate şi cauzele lor, precum şi măsurile adecvate ce urmează a se aplica pentru îmbunătăţirea activităţii viitoare. Finalitatea sa are în vedere şi recuperarea eventualelor pagube rezultate din administrarea defectuoasă a resurselor, dar şi crearea unor premise mai bune pentru derularea proceselor şi operaţiunilor de acelaşi tip în perioadele următoare celei verificate.

Din punct de vedere al modului de organizare şi structurilor administrative de care aparţin organele de control în raport cu activităţile economice şi sociale supuse controlului, controlul financiar poate fi intern şi extern.