Mecanisme fiscal-bugetare de Stimulare a Exporturilor Practicate în Țările Dezvoltate

1. Mecanisme de stimulare a exporturilor. Scurtă prezentare. Clasificări.

Prin strategii corespunzătoare ce urmăresc dezvoltarea exporturilor se pot crea condiţii pentru a atenua sau elimina unele probleme economice globale ce pun în dificultate unele ţări, cu predilecţie cele aflate în curs de dezvoltare, cum ar fi: înregistrarea unor fluctuaţii excesive în veniturile obţinute din export; deteriorarea raporturilor de schimb; dimensiunile reduse ale pieţei interne, cu consecinţe nefavorabile; existenţa nivelurilor insuficiente ale resurselor externe ş.a. Pentru a pune în practică aceste strategii sunt necesare mecanisme specifice ce vizează dezvoltarea exporturilor, înglobate în politicile comerciale naţionale care sunt legate de preocupările de realizare a obiectivelor generale de dezvoltare a economiilor naţionale.

Rezultatele concrete pentru ansamblul economiei naţionale obţinute în urma strategiei de impulsionare a exporturilor depind de mijloacele tactice utilizate cum sunt cele de tipul şi natura mecanismelor specifice utilizate, dar şi de modalităţile de punere în practică a acestora. Politica comercială axată pe impulsionarea exporturilor este evidenţiată prin existenţa unor numeroase categorii de instrumente ce pot conduce la dezvoltarea vânzărilor în străinătate. Selectarea modalităţilor de utilizare a acestora depinde direct de obiectivele urmărite, de specificul pieţelor externe, de gradul posibil de flexibilitate în orientarea spre una sau alta din categorii, dar şi de impactul pe care utilizarea acestora îl poate avea asupra diverselor sectoare ale economiei naţionale şi asupra structurilor sociale din ţările respective.

Astfel, mecanismele de dezvoltare a exporturilor reunesc ansamblul instrumentelor economice specifice, cu caracter tactic, ce sunt utilizate (la nivel micro şi macroeconomic) pentru a creşte şi a diversifica volumul de exporturi odată cu obiectivele strategice urmărite .

Mecanismele utilizate în vederea dezvoltării exporturilor pot fi împărţite în două mari categorii: una ce cuprinde mecanismele de promovare a exporturilor, mai exact instrumentele şi modalităţile prin care se urmăreşte influenţarea potenţialilor clienţi externi spre achiziţionarea anumitor produse (modalităţile de publicitate, participarea la târguri şi expoziţii internaţionale, servicii de informare, orientarea către guvern a clienţilor externi potenţiali), iar alta ce totalizează mecanismele de stimulare a exporturilor cu ajutorul cărora se urmăreşte influenţarea producătorilor pentru export şi a exportatorilor, în vederea dezvoltării vânzărilor în străinătate şi întărirea poziţiei lor concurenţiale în raport cu concurenţa externă. Aceste mecanisme facilitează, prin utilizarea pârghiilor economice, condiţiile în care are loc producţia pentru export şi comercializarea acesteia pe piaţa internaţională.

Mecanismele de stimulare a exporturilor înglobează diverse instrumente elaborate şi promovate la nivel macroeconomic, de către autorităţile statale sau guvernamentale autorizate, pentru a impulsiona global exporturile, totodată, ţinându-se cont de interesele naţionale în ceea ce priveşte nivelul, structura şi orientarea geografică a vânzărilor în străinătate. Aceste mecanisme de stimulare a exporturilor fac parte din politicile comerciale naţionale încât orice modificare în respectivele politici comerciale are drept efecte, după caz, crearea, modificarea sau desfiinţarea unor astfel de mecanisme. De asemenea, politicile comerciale pot fi influenţate de către rezultatele utilizării diverselor mecanisme de stimulare a exporturilor, acestea putând antrena reevaluări şi noi orientări pe acest plan.

Cele mai numeroase şi mai diversificate mecanisme de stimulare sunt utilizate în domeniul exporturilor de produse industriale, locul central ocupat de acestea din urmă în cadrul oricărei strategii naţionale de dezvoltare a exporturilor şi, totodată, importanţa acordată stimulării acestor exporturi, fiind datorată mai multor factori esenţiali. Se poate vorbi, în primul rând, despre faptul că, în comparaţie cu produsele primare, neprelucrate, comercializarea pe pieţele externe a acestor produse prezintă eforturi mult mai mari, datorită necesităţii unor cicluri de fabricaţie mai lungi şi a perioadelor mai mari în care are loc rambursarea, de către clienţii externi, a acestor fonduri. În al doilea rând, se observă că pe pieţele externe pentru aceste produse există o ascuţire continuă a concurenţei, ceea ce duce la necesitatea unei alinieri la condiţiile de vânzare asigurate de alţi ofertanţi şi chiar depăşirea acestor condiţii, prin crearea anumitor facilităţi importante clienţilor externi potenţiali, în ceea ce priveşte finanţarea achiziţiilor. Ca alt factor, produsele industriale exportabile pot asigura obţinerea de resurse externe necesare efectuării importurilor generate de procesul de dezvoltare economică generală a unei ţări. În ultimul rând, pe calea exporturilor acestor produse industriale se realizează o mai mare specializare internaţională, o mai eficientă aliniere la tendinţele mereu în schimbare în domeniul producţiei pe plan internaţional, acestea constituind necesităţi în orice proces de dezvoltare economica industrială a oricărei ţări.

În numeroase ţări, stimulării exporturilor industriei mici, îi este acordată o atenţie specială, deoarece sectorul micii industrii ocupă un loc important în activitatea economică generală şi în realizarea exporturilor globale în diferite zone geografice. Astfel, acestor întreprinderi, pentru pătrunderea, menţinerea şi dezvoltarea activităţii pe pieţele externe, li se acordă un sprijin important (inclusiv guvernamental) în scopul impulsionării vânzărilor în străinătate prin alinierea acestora la concurenţa internaţională.

În ceea ce priveşte produsele agricole, concurenţa pe plan internaţional este mai scăzută, nefiind nevoia unor măsuri complexe de forţare a accesului şi menţinerii produselor respective pe pieţele externe. Însă, exporturile de produse agroalimentare pot beneficia de efectul unor mecanisme stimulative atunci când aceste mecanisme au drept arie-obiectiv întreaga activitate de export a unei ţări sau când produsele respective constituie principala sursă de venituri din export.

Tot în vederea alinierii la nivelul calitativ şi de prezentare a produselor comercializate pe piaţa externă, mecanismele de stimulare a exporturilor capătă un rol tot mai important în domeniul serviciilor legate de activitatea de export (transporturi internaţionale, condiţionarea specială a produselor în vederea exportului ş.a.).