Locul și Rolul Impozitelor pe Avere în Sistemele Moderne de Impozite

1. Caracterizarea generală a impozitelor directe

1.1 Conţinutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezintă o forma de prelevare a unei parţi din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor se inţelege din faptul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit.

Obligaţia achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevazută de lege.

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic si social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifestă pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul că prin intermediul lor, statul procedeaza la redistrubuirea unei parţi importante din produsul intern brut între grupuri sociale si indivizi, între persoanele fizice si cele juridice.

1.2 Elementele impozitului

Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmărite de către stat la introducerea lor, este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute si respectate atât de organele fiscale, cât şi de contribuabili.

Elementele impozitului sunt următoarele:

Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata acestuia.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul.

Obiectul impunerii il reprezintă materia supusa impunerii. În cazul impozitelor directe, obiect al impunerii poate fi venitul sau averea.

Sursa impozitului arată din ce anume se plateşte impozitul.

Unitatea de impunere se foloseşte pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil. Drept unitate de impunere putem intâlni: unitatea monetara, metrul pătrat de suprafaţa utilă, hectarul de teren, bucata, kilogramul, litrul, etc.

Cota impozitului sau cota de impunere reprezintă impozitul aferent unei unitati de impunere.

Asieta reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de organele fiscale in legatură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei imozabile si determinarea impozitului datorat statului.

Termenul de plată indică data pană la care impozitul trebuie achitat către stat.

2. Tipuri de impozite pe avere şi rolul lor

Impozitele pe avere sunt rezultatele dreptului de proprietate asupra unor bunuri immobile sau mobile. Modul de manifestare a acestor categorii de impozite diferă de la o ţară la alta, însă ceea ce este comun tuturor ţarilor, indiferent de forma sub care se prezintă impozitele, este faptul că obiectul impozabil îl reprezintă averea. În practica fiscal din numeroase ţari impozitele pe avere se prezintă sub următoarele forme: impozite asupra averii propriu-zise, impozite pe circulaţia averii şi impozite pe sporul de avere sau pe creşterea valorii averii.

2.1 Impozite asupra averii propriu-zise

Sunt întâlnite atât ca impozite stabilite asupra averii, dar plătite din venitul obţinut de pe urma averii respective, cat şi ca impozite stabilite pe substanţa averii. Acestea din urmă duc la scăderea materiei impozabile, deoarece se plătesc chiar din substanţa averii supuse impunerii, motiv pentru care se întalnesc foarte rar ca impozite cu caracter permanent.Ele sunt introduse de regulă, ca impozite excepţionale pe avere, care se percep o singură dată, de exemplu, in timpul sau după terminarea unui razboi.

Cele mai întâlnite impozite asupra averii propriu-zise sunt: impozitele pe proprietaţi imobiliare, impozitele asupra mijloacelor de transport şi impozitele asupra activului net.

Impozitele pe proprietaţile imobiliare sunt reprezentate cel mai adesea de impozitele asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca bază de impunere fie valoarea de înlocuire sau valoarea declarată de proprietari, fie veniturile capitalizate privind bunurile respective. Cotele de impunere sunt in general scazute. Apelul la impozitele pe terenuri şi cladiri se face atât din motive financiare ( procurarea de venituri pentru stat ), cat şi din alte motive.

Impozitul pe clădiri se plăteşte de către persoanele fizice, persoanele juridice, asociaţiile familial, asociaţiile agricole, unitaţile economice ale unor persoane juridice, precum şi cele ale organizaţiilor politice, sindicale, patronale, cooperatiste, instituţiilor publice, fundaţiilor, cultelor religioase, filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor autorizate să funcţioneze pe teritoriul Romaniei, cele care aparţin persoanelor fizice şi juridice străine şi altele similar. În cazul în care o clădire se află în administrarea sau în folosinţa altei persoane şi pentru care se datorează chirie in baza unui contract de închiriere, impozitul pe clădiri se datorează de către proprietar. Dacă o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni datorează impozitul pentru spaţiile din clădire aflată in proprietatea sa.

Impozitul se plateşte anual de catre persoanele fizice şi juridice care sunt proprietare de clădiri, indiferent de situarea acestora şi de destinaţia ce li se da. Pentru clădirile proprietate de stat care se află in administrarea sau în folosinţa contribuabililor, se datorează de catre cei care le au în administrare sau în folosinţă.