Leasing Financiar și Operațional

CAPITOLUL I.

REGLEMENTARI LEGALE ROMÂNESTI PRIVIND OPERATIUNILE DE LEASING SI SOCIETATILE DE LEASING

Viata economica a secolului nostru se caracterizeaza prin dinamism si complexitate. Pe lânga caracterul complex al activitatilor ce se contureaza în prezent în diversele economii nationale, asistam si la o diversificare a activitatilor anterioare. Caracterul de complexitate este vizibil în special în segmentul structurilor proprietatii private, elemente componente ale contractelor comerciale sinalgmatice care intervin între partenerii de afaceri. Apar de asemenea forme moderne de întreprinderi, cu un specific pronuntat în ce priveste combinarea factorilor economici (natura, capitalul, munca, întreprinzatorul). În acest context este cazul sa mentionam companiile multinationale, diversele societati comerciale care îmbraca forma leasingului modern: leasing financiar, consacrat în franceza cu denumirea de contract de location-financement (finance lease, în engleza), respectiv leasing operational, în franceza denumit contrat de location-exploitation (operating lease, în engleza).

1.1. NOTIUNEA DE LEASING – DEFINITIE CONFORM DOCTRINEI INTERNATIONALE SI LEGISLATIEI ROMÂNE

Definitia leasingului poate fi data atât din punct de vedere economic, cât si juridic.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezinta o operatiune de finantare în care finantatorul asigura fondurile necesare pentru întreaga investitie.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezinta un contract complex care permite unei persoane sa obtina si sa utilizeze un lucru fara a plati imediat pretul, cu

posibilitatea de a-l cumpara la un pret rezidual.

Termenul de leasing este necunoscut în limba româna, fiind preluat din jargonul economic si comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de tarile europene occidentale.

Definitia operatiunilor de leasing trebuie sa reliefeze elementele esentiale ale acestora, precum si modul lor de realizare.

Definitiile din diferitele legislatii nationale ale statelor europene prezinta aceleasi caracteristici esentiale ale leasingului. Identitatea de structura a operatiunilor de leasing îsi are explicatia în originea comuna a diferitelor reglementari nationale, respectiv în dreptul american.

Leasingul este un acord prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul unei plati sau a unei serii de plati, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioada convenita.

Fata de aprecierile facute, definim leasingul ca fiind operatiunea prin care o parte, denumita finantator, se angajeaza la cererea unui utilizator, sa-i asigure posesia sau folosinta unui bun, cumparat sau realizat de finantator, contra unei redevente, iar la sfârsitul perioadei de folosinta convenite, sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a dobândi proprietatea bunului la un pret rezidual, sau de a prelung contractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.

Schematic, acesta operatiune este prezentata astfel: ( schema nr.1 )