INTRODUCERE. pag. 1 CAPITOLUL 1 CONCEPTUL DE INTEGRARE EUROPEANA pag. 3 CAPITOLUL 2 UNIUNEA EUROPEANA SI INTEGRAREA EUROPEANA pag. 4 CAPITOLUL 3 UNITATE ECONOMICA SI MONETARA - MONEDA EURO pag. 13 CAPITOLUL 4 STRATEGIA EXTINDERII EUROPENE pag. 17 CONCLUZII pag. 18 BIBLIOGRAFIE - WEBOGRAFIE pag. 20
INTRODUCERE Integrarea europeana este, deopotriva, un concept, o conditie a unitatii continentului si o rezultanta a efortului de unificare. Ea este cu atat mai importanta cu cat, in acest proces de unificare a Europei, nu s-a pornit de pe un loc gol, pe care totul sa inceapa de la zero, sa fie adica doar construit, ci de la o situatie foarte grea, in care totul trebuia reconstruit, dar pe alte baze. Europa a fost mereu un spatiu si un mediu exceptionale, care au permis mari straluciri, dar si mari tragedii. Cele mai mari descoperiri stiintifice au fost facute pe continentul european. Principiile democratiei si ale drepturilor omului au fost inventate si aplicate, inaintea tuturor, tot pe continentul european. Cele mai mari puteri ale lumii s-au aflat aici si tot de aici au izvorat, s- au exprimat si s-au consolidat marile valori ale civilizatiei moderne, bazata pe cunoastere, inteligenta, tehnologie si democratie. Si tot pe acest continent, s-au ciocnit, continuu, pe toata scala - de la deosebire, la opozitie, conflict si razboi - mai marile sau mai micile interese. Cele mai mari si devastatoare razboaie au avut loc tot pe continentul european. Se spune adesea ca razboaiele n-au rezolvat mai nimic. Dimpotriva, ele ar fi adancit si mai mult divizarea continentului. Dupa fiecare razboi, Europa s-a reimpartit in noi tabere. Poate nu aceleasi de dinainte de razboi, dar nici prea departe de ele. Nici dupa cel de al doilea razboi mondial, aparent, lucrurile nu au stat altfel. In realitate, razboiul a dat o lovitura necrutatoare unui tip de totalitarism, dar a generat alt tip de totalitarism. Dupa cel de al doilea razboi mondial, de o parte si de cealalta a unui aliniament care fractura continentul european in doua sisteme politice ireconciliabile - unul bazat pe o democratie liberala, celalalt bazat pe o ,,democratie" totalitara - ostile si cu glontul pe teava, s-au acumulat cele mai mari si mai devastatoare cantitati de forte militare si mijloace de distrugere pe care le-a cunoscut vreodata omenirea. Europa a intrat intr-un fel de echilibristica a terorii, in fiecare moment fiind posibila declansarea, pe teritoriul ei, a unui razboi nuclear cu consecinte incalculabile. Totusi, unificarea continentului a inceput chiar in aceste conditii, punandu-se in aplicare, sub protectia celui mai mare produs al expansiunii civilizatiei europene - Statele Unite ale Americii - un vechi vis al marilor barbati europeni: unificarea continentului. Mai intai, a Vestului. Se credea chiar ca Vestul poate deveni unitar, datorita, pe de o parte, valorilor care definesc civilizatia occidentala si, pe de alta parte, interesului Europei de Vest de a face un front comun - economic, in primul rand, dar si politic - in fata expansiunii marilor puteri economice ale lumii - Japonia si Statele Unite - si, pe plan politic, impotriva pericolului rosu. Interesant este ca, desi Statele Unite intelegeau ratiunea uniunii economice a continentului (care devenea un concurent serios pe piata mondiala pentru americani si japonezi), au sprijinit comunitatea europeana, mai bine chiar decat europenii insisi. Sa fi inteles, oare, americanii, inca din primii ani de dupa razboi, ca o entitate euro-atlantica puternica si responsabila nu se poate realiza decat cu conditia ca Europa sa fie puternica, unitara, performanta si democratica? Cu siguranta ca da. Pragmatismul american, simplitatea si buna masura i-au ajutat foarte mult pe europeni. Iar daca Germania si Franta, doi pivoti totdeauna rivali in configurarea strategica a spatiului european, si-au dat mana, au facut-o, probabil, si sub dubla presiune americana: ca aliat pragmatic, pentru care istoria si resentimentele nu trebuie sa se constituie intr-o piedica in calea progresului si afacerilor si, in acelasi timp, ca partener de competitie cu care trebuie sa te lupti, daca vrei sa castigi un loc la masa celor puternici, dar pe care trebuie sa-l respecti si sa ai incredere in el. Dincolo de aceste determinari concrete, marii vizionari ai Europei Unite, intre care si Jean Monnet, si marii arhitecti ai edificiului comunitar european vedeau mult mai departe Ei sperau si, mai mult, credeau ca, intr-o zi, Europa, de la Oceanul Pacific la Ural, de la Oceanul Arctic la Mediterana, Marea Neagra si Marea Caspica, va fi o singura entitate. CAPITOLUL 1 CONCEPTUL DE INTEGRARE EUROPEANA Integrarea se constituie in principala modalitate de realizare a Uniunii Europene. Ea reprezinta un proces foarte complex prin care statele edifica o noua comunitate ce se doreste a fi de tip unitar, monolitic. Integrarea europeana nu este, deci, o simpla alaturare a partilor, ci o noua constructie ce se realizeaza prin fuzionarea partilor. Problema cea mai acuta care se pune este daca partile raman entitati sau doar componente ale unei entitati. Cu alte cuvinte, Europa Unita va fi o entitate de entitati sau pur si simplu o entitate. Raspunsurile la aceasta intrebare impart europenii in doua. Unii vad o Europa fara frontiere, fara state politice, adica o Europa a regiunilor, o Europa federala, altii considera ca batranul nostru continent trebuie sa devina o Europa a statelor, adica o entitate de entitati. Desi pare o chestiune foarte simpla, filosofia integrarii europene are o multime de subtilitati peste care nu se poate trece dintr-o trasatura de condei. Ea nu reprezinta vointa unei singure persoane, chiar daca ideea unei asemenea constructii a apartinut unui om, unui francez. Europenii nu s-au inteles niciodata pe deplin. Totdeauna au existat interese, orgolii si realitati care au mentinut mereu linii peste care nu se putea trece, zone delicate, zone riscante si zone conflictuale. Europa este mai mult un rezultat al confruntarii decat al armoniei. Armonie deplina nu a existat niciodata si nu exista nici acum. Dar, dincolo de toate acestea, lumea are nevoie de o entitate europeana puternica, matura si responsabila, care sa fie, un varf de lance in edificarea societatilor informationale ale secolului al XXI-lea. CAPITOLUL 2 UNIUNEA EUROPEANA SI INTEGRAREA EUROPEANA Strategia europeana de integrare nu este un document care trebuie aplicat, ci un complex de conceptii si actiuni ce pune in opera o decizie politica stabilita prin tratatele asupra Uniunii Europene. O astfel de strategie vizeaza absolut toate aspectele - de la cele teoretice si metodologice la cele practice, aplicative - si se bazeaza pe mecanisme procesuale flexibile si adaptabile la conditiile concrete ale situatiei, fara a se scapa nici o clipa din vedere obiectivul esential al integrarii europene: realizarea unitatii economice, politice, sociale, culturale, informationale, de securitate si aparare a continentului, cresterea rolului Europei in lume si asigurarea functionarii eficiente a mecanismelor civilizationale europene.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
