Inflația în România. prezent și perspective

Multi dintre noi ințelegem prin inflație , creșterea prețurilor. De fapt, scumpirea bunurilor și produselor existente pe piața este doar un efect al inflației care este un fenomen mult mai complex. Inflaţia este procesul de creştere semnificativă şi persistentă a nivelului preţurilor. În perioadele în care se manifestă fenomenele inflaţioniste, influenţa preţurilor care cresc este mai mare decât a celor care scad, astfel încât, pe total, nivelul mediu al preţurilor va creşte. De asemenea, inflaţia mai poate fi definită prin scăderea puterii de cumpărare a unei unităţi monetare (respectiv a cantităţii de bunuri şi servicii ce poate fi achiziţionată prin intermediul unei unităţi monetare).

• Țintirea inflației

În România, strategia de politică adoptată de banca sa centrală începând cu jumatatea anului 2005 este aceea de țintire directă a inflației. Strategia de politică monetară este un ansamblu de criterii și proceduri ce stau la baza adoptării, implementării și comunicării deciziilor băncii centrale care vizează atingerea obiectivului fundamental al politicii monetare.

Într-o economie de piaţă, preţurile bunurilor şi serviciilor se pot modifica oricând. Unele preţuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflaţie atunci când se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecinţă, cu un euro se poate cumpăra mai puţin, respectiv un euro valorează mai puţin decât valora anterior. Ţintirea directă a inflaţiei reprezintă strategia de politică monetară ce presupune stabilirea unei ţinte pentru nivelul ratei inflaţiei, pe o anumită perioadă de timp, ţintă ce trebuie atinsă prin aplicarea măsurilor de politică monetară, astfel încât să se asigure stabilitatea preţurilor.

Ţintirea inflaţiei semnifică, între altele – o axare mai clară a politicilor băncii centrale pe ţinta de inflaţie, depăşirea unor proceduri simple de urmărire a ţintei de inflaţie- mă refer la controlul agregatelor monetare sau la folosirea cursului de schimb ca ancoră antiinflaţionistă, utilizarea de modele structurale şi macroeconomice care orientează politica monetară, un orizont de timp adecvat între acţiunile băncii centrale şi efectele scontate – ce depind de mecanismul de transmitere a politicii monetare, transparenţa şi comunicare bună. Ţintirea inflaţiei înseamnă să “ citeşti evoluţia economiei cu cel puţin patru trimestre în avans şi să adopţi măsuri de prevenirea devierilor previzibile de la ţintă”. Ţintirea inflaţiei are o anume flexibilitate şi practicarea sa nu se face prin adoptarea orbească a unor proceduri şi a unor modele. Din punct de vedere al contextului macroeconomic în care BNR desfăşoară eforturi pentru ţintirea inflaţiei, definitorii sunt liberalizarea unor fluxuri de capital cu impact major ridicat în condiţiile unui diferenţial de dobândă mare, persistenţa unui nivel înalt al deficitului de cont curent, dar şi o economie deschisă la mici dimensiuni.

• Unele variaţii ale preţurilor sunt mai importante decât altele

La calcularea creşterii medii a preţurilor, se alocă o pondere mai mare preţurilor produselor mai scumpe - cum ar fi electricitatea - decât preţurilor produselor mai ieftine - cum ar fi zahărul sau timbrele poştale.

Având în vedere sensul larg al noțiunii de inflație, aceasta poate fi definită ca un dezechilibru structural, economic, social și politic, care poate să apară în societate la un moment dat și care se manifestă prin creșterea masei monetare în circulație, creșterea generalizată a prețurilor și reducerea nivelului de trai, precum și prin destabilizarea întregii societăți.

Economia Romaniei se confruntă cu dezechilibre structurale care se regasesc în starea tensionată a relației dintre nevoi și resurse. Corelația dintre inflație și creștere economică se dovedește a fi invers proporțională , astfel că ratele înalte ale inflației sunt însoțite de rate negative de creștere economică.

Fenomenul inflaționist a fost prezent în economia românească mai ales începând cu anii 1978-1980. Este cunoscut faptul că în perioadele ce au urmat celor doua conflagrații mondiale, țara noastră s-a confruntat cu probleme economice și sociale deosebite, procesele inflaționiste inregistrând o virulența greu de banuit, generând în ultima instanța o puternică degradare a nivelului de trai.

Deși nu intr-o formă vizibilă, inflația a insoțit în mod permanent economia românescă în ultimele decenii, fiind generată de puternice dezechilibre economice și financiare cu care s-a confruntat economia hipercentralizată, îndeosebi în ultimii ani.

În perioada economiei centralizate prețurile au fost stabilite administrativ la niveluri la care cererea depașea oferta, iar piețele cunoșteau penuria. Pentru a readuce aceste piețe în echilibru era necasar ca prețul pieței să crească, pentru a stimula producatorii să sporească producția, iar consumatorii să economisească aceste bunuri rare.