Independența Băncilor Centrale - argumente pro și contra

Capitolul 1. Funcţiile Băncii Centrale

Băncile centrale constituie autoritatea monetară, obiectivul lor prioritar fiind stabilitatea preţurilor şi cursul de schimb. Tendinţa actuală ce se manifestă în ţările occidentale este de a consolida şi mai mult independenţa tradiţională a băncilor centrale faţă de guverne pentru a garanta astfel stabilitatea economică.

În ţările Uniunii Europene ce au intrat în UME, funcţiile de bancă centrală sunt îndeplinite de Bancă Centrală Europeană şi de Sistemul European al Băncilor Centrale. În Statele Unite, funcţiile băncii centrale sunt realizate de Sistemul Federal de Rezerve. În general, în toate ţările, funcţiile ce se atribuie băncilor centrale sunt următoarele:

a) Politică monetară: Rolul Băncilor Centrale este să schiţeze strategiile de politică monetară pentru a garanta stabilitatea monetară în urmă unei analize a situaţiei economice. Limitarea şomajului şi a inflaţiei constituie obiective secundare raportat la stabilitatea monetară. Schiţă strategiilor de politică monetară înseamnă stabilirea evoluţiei variabilelor ce pot fi controlate de către bancă centrală: tipuri de reescont, masă monetară, coeficienţi bancari, etc. Obiectivul stabilităţii are două componenţe: interioară şi exterioară; stabilitatea interioară se referă la stabilitatea preţurilor interne, adică la luptă împotriva inflaţiei; stabilitatea exterioară se referă la stabilitatea preţurilor externe, adică la stabilitatea cursului de schimb al devizelor.

b) Bancherul Guvernului: Băncile centrale se ocupă cu administrarea rezervelor statului şi, frecvent, gestionează creditul pentru sectorul public şi administrează emisiunile de datorie publică. Acest tip de funcţii este de fiecare dată mai limitat pentru a garanta independentă băncilor centrale faţă de guvernare. Acum câteva decenii (şi chiar şi acum în ţările în curs de dezvoltare) guvernele aveau (au) puterea de a obliga bancă centrală să le crediteze. Această lipsă de independentă a băncilor centrale pune în dificultate realizarea obiectivului de stabilitate monetară, care în aceste condiţii rămâne subordonat obiectivelor guvernelor.

c) Reglarea circulaţiei fiduciare: Băncile centrale se ocupă de punerea în circulaţie a bancnotelor şi monezilor emise, retrăgându-le pe cele deteriorate şi garantând o aprovizionare de efectiv adecvată necesităţilor comerţului.

d) Bancă a băncilor: Ţine în custodie rezervele băncilor private şi controlează volumul acestora; determină coeficienţii rezervelor, adică procentajul din depozite pe care bancă privată trebuie să-l aloce rezervelor. Băncile centrale creditează băncile private, volumul creditului şi tipul de dobândă fiind determinate în funcţie de strategiile politicii monetare. Ele coordonează piaţa interbancară şi intervin pe acesta controlând creditele pe care băncile private le practică între ele.

e) Control şi inspecţie: Băncile centrale formulează normele de funcţionare ale băncilor private, autorizează deşchiderea de noi bănci şi entităţi de credit, inspectează funcţionarea lor şi le sancţionează dacă este cazul.

f) Controlul schimburilor: Centralizează rezervele de devize, care includ monezile şi bancnotele emise de străinătate, conţurile instituţiilor bancare şi efectele de plată în afară. Gestionează schimbul valutar, controlează toate încasările şi plăţile internaţionale; se ocupă frecvent de elaborarea balanţei de plăţi.

g) Consultanţă: Băncile centrale elaborează rapoarte informative şi publicaţii periodice cu caracter statistic. Rapoartele oficiale ale băncii centrale asupra situaţiei economice a ţării au un mare efect asupra aşteptărilor întreprinzătorilor şi asupra previziunilor guvernului, influenţând astfel deciziile de investiţii private şi cheltuielile publice. Este foarte frecvent că unele declaraţii ale preşedintelui Băncii Centrale Europene sau al Rezervelor Federale Americane să provoace puternice mişcări la burse şi în cursurile valutare din toată lumea. Conform legii nr. 312 din 28 iunie 2004 privind statutul Băncii Naţionale a României, art. 56:

(1) Toate reglementările emise de Bancă Naţională a României se publică în Monitorul Oficial al României.

(2) Bancă Naţională a României va deschide şi va menţine un registru public al reglementărilor sale, publicate în Monitorul Oficial al României.

(3) Obiectivul comunicării este de a oferi publicului larg, mediului de afaceri intern şi internaţional, instituţiilor administraţiei publice şi comunităţii academice, o imagine clară asupra politicilor şi măsurilor adoptate de către Bancă Naţională a României pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.

(4) Bancă Naţională a României publică periodic raportul anual, rapoarte privind balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internaţională a ţării, raportul asupra inflaţiei, buletine şi comunicate de presă privind evoluţia monedei şi a creditului, studii şi alte materiale cuprinzând informaţii destinate publicităţii.