Impunerea Impozitelor

Introducere

Definiţia impozitului- impozitul reprezintă prelevarea unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor la dispoziţia statului în vederea constituirii resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Impozitele sunt menite pentru promovarea activităţii de afaceri şi de antreprenoriat prin dimensionarea şi perceperea lor corectă de către organele puterii publice. Impozitele acţionează în acest sens ca o puternică pârghie economică, pe care o aplică statul asupra interesului economic al întregii societăţi. Împrumuturile, cheltuielile publice şi impozitele sunt cel mai des folosite de către stat ca instrumente sigure de intervenţie în economie pentru restabilirea echilibrului economic, promovarea creşterii economice, atragerea investiţiilor străine, ridicarea competitivităţii produselor autohtone. S-a afirmat în literatura de specialitate că relaţia dintre impozite, cheltuielile publice şi interesele generale este "fundamentul şi măsura impozitelor moderne".

Caracteristici

1. au caracter obligatoriu, ceea ce presupune că toate persoanele fizice şi/sau juridice care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere să participe prin impozite la constituirea fondurilor generale ale statului;

2. sunt plăţi către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil, în sensul că odată făcute, ele sunt utilizate numai la finanţarea unor acţiuni şi obiective necesare membrilor societăţii;

3. sunt o prelevare fără contracompensaţie sau fără vreun echivalent direct şi imediat din partea statului în favoarea contribuabilului. Impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice. Categoriile de venituri supuse impozitului de venit sunt: venituri din activităţi independente • venituri din salarii • venituri din cedarea folosinţei bunurilor • investiţii • venituri din pensii • venituri din activităţi agricole • venituri din premii şi jocuri de noroc • venituri din transferul proprietăţilor imobiliare • venituri din alte surse.

1 Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Cetăţenii români domiciliaţi in România se supun impozitării asupra veniturilor realizate in alte ţări (cu excepţia salariilor primite în străinătate pentru activităţi prestate în străinătate). Cetăţenii români cu domiciliul în afara României şi persoanele fizice străine, indiferent de locul în care işi au domiciliul, sunt supuşi impozitării în România numai pentru veniturile realizate din România (din 2007 persoanele fizice străine pot fi impozitate pentru veniturile realizate in alte ţări dacă sunt indeplinite anumite criterii). Cota impozitului este cota unica de 16% aplicabilă majorităţii tipurilor de venituri realizate de persoanele fizice. Persoanele fizice sunt considerate rezidenţi fiscali români dacă:

- au domiciliul în România,

- au centrul intereselor vitale in România,

- sunt prezente fizic în România timp de peste 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se incheie în anul calendaristic vizat.

Următoarele categoriile de venituri obţinute de la personae fizice sunt impozitate:

- Veniturile din salarii-Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă. Salariul este impozitat la cota unică de 16%.

- Veniturile din activităţi independente-Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente.