Impozitul pe profit - resursa financiară publică - evoluția lui în perioada 1991-2011 și aportul lui la impozitele directe

Cuprins referat Cum descarc?

PARTEA I 3
PARTEA A - II - A 11
Impozitul pe profit conform Codului Fiscal 11
1. Contribuabili 11
1. Aplicabilitate 12
2. Scutiri 13
4. Venituri neimpozabile 18
5. Cheltuieli 20
6. Provizioane si rezerve 23
Bibliografie 26

Extras din referat Cum descarc?

PARTEA I
Pentru stabilizarea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice (societatile de capital), in unele tari se foloseste acelasi sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un sistem distinct. De exemplu, in Belgia societatile de persoane pot opta - cu respectarea unor conditii - pentru sistemul de impunere ce se practica in cazul persoanelor fizice. In schimb, in tari ca Marea Britanie, Italia, Germania, Franta, S.U.A. etc., intalnim un sistem de impunere distinct pentru profitul realizat de societatile de capital.
In general, modul in care se realizeaza impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca societati de persoane sau ca societati de capital. In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din persoanele asociate si patrimoniul societatii respective.
La societatile de capital, poate fi facuta o demarcatie neta intre averea personala a actionarilor si patrimoniul societatii; actionarii raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin .
Profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atat actionarilor sub forma de dividende - proportional cu participarea lor la capital, cat si la dispozitia societatii pentru constituirea de fonduri. Prin urmare, in cazul societatilor de capital putem vorbii de profitul societatii inainte de repartizare, de profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende si de profitul ramas la dispozitia societatii. Aceasta repartizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor modalitati (sisteme) de impunere a veniturilor realizate de societatile de capital, si anume:
a) prima modalitate este aceea a dublarii taxarii cand se impune mai intai profitul total obtinut de societatea de capital si apoi separat profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende. In cazul in acestui sistem, considerat clasic, partea din profit repartizata actionarilor este impusa de doua ori, respectiv o data la societate si a doua oara la actionari. Acest sistem s -a practicat in Olanda, Luxemburg, Belgia, Suedia etc. In prezent sunt putine tari care il mai practica. Printre ele figureaza Irlanda si Romania;
b) A doua modalitate consta in aceea ca se impun numai dividendele, in timp ce partea de profit lasata la dispozitia societatii de capital este scutita de impozit. Practicarea unei astfel de impuneri este avantajoasa pentru societatile de capital si vizeaza stimularea acestora in plasarea profitului realizat in noi investitii. Acest sistem se practica in prezent in majoritatea tarilor membre ale U.E., respectiv in: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Suedia, Regatul Unit, Cehia, Ungaria, Lituania, Polonia, Slovenia si Cipru;
c) A treia modalitate are caracteristic faptul ca se impune numai partea din profit care ramane la dispozitia societatii de capital, iar dividendele repartizate actionarilor nu sunt supuse impozitarii. In acest caz, se incalca principiul echitatii fiscale, deoarece se exonereaza de la impunere dividendele realizate de actionari. Se practica in Grecia, Letonia si Slovenia;
d) A patra modalitate presupune impunerea separata mai intai a dividendelor repartizate actionarilor si apoi a partii din profit ramase la dispozitia societatii de capital.
In general, pentru stabilirea venitului impozabil al societatii de capital, se pleaca de la rezultatele de bilant ale acesteia, la care se adauga: soldul stocurilor (stocurile de la inceputul anului, plus intrarile din productie, minus iesirile), veniturile din castiguri de capital, dobanzile la conturile curente, veniturile din dobanzi la creditele acordate, veniturile din chirii, etc. Pentru a se stabilii venitul impozabil, urmeaza ca din veniturile brute astfel determinate sa se scada cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, si anume: cheltuielile de productie, dobanzile platite, prelevarile la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale permise de lege, pierderile din activitatea anului curent si eventual din anii precedenti, anumite prelevari pentru scopuri social - culturale. Conditiile, ca de altfel si limitele in care pot fi facute aceste scazaminte, difera de la tara la tara.

Fisiere in arhiva (1):

 Impozitul pe Profit - Resursa Financiara Publica - Evolutia lui in Perioada 1991-2011 si Aportul lui la Impozitele Directe.doc