Impozitul pe Profit

CAPITOLUL I

IMPACTUL IMPOZITULUI PE PROFIT

1.1Analiza modernă a impactului impozitului pe profit

Impozitarea profitului reprezintă una din preocupările permanente ale managerilor întreprinderilor şi, în acelaşi timp, este o variabilă economică fundamentală din viaţa agentului economic.

În timp ce teoria economică tradiţională demonstrează că repercursiunea impozitului pe profit nu este posibilă decât pe termen scurt, şi nu este previzibilă decât pe termen lung, teoria financiară modernă stimulată de studii econometrice asupra unor concluzii contradictorii, comportă judecăţi mai nuanţate.

Autori precum R.Musgrave, M.Krzyzaniak, R.Goode, C.Cosciani sunt de acord cu afirmaţia conform căreia, reformularea teoriei transferului impozitului pe profit provine de la oamenii de afaceri, ce consideră acest impozit un cost care grevează produsele lor. Cu alte cuvinte, o variaţie intervenită în impozitarea profiturilor socetăţii antrenează o ajustare a preţurilor, astfel încât, impozitul pe profit devine un fel de impozit asupra vânzărilor. Astfel, întreprinderile vor căuta mai puţin să-şi maximizeze profiturile, şi deci vor fi mai interesate să vândă la preţuri care să le acopere costurile fixe şi variabile, permiţând o marjă rezonabilă a profitului. De aceea, determinarea preţului nu se mai realizează conform teoriei tradiţionale prin referinţă la costul marginal, ci mai simplu, prin adăugarea unei marje la costul total mediu.

Această teză a fost susţinută şi de R. Goode în lucrarea „Rates of return, income shares and corporate tax incidece. Studies of Government finance. The Brooking Institution” în care a arătat că „ impozitele societăţii sunt costuri. Modul în care ele sunt aşezate nu schimbă nimic. Costurile trebuie plătite de consumatori prin preţuri. Impozitul pe profitul societăţii este, în fapt, un impozit asupra vânzărilor.” Dacă se iau în considerare, în principal, comerţul şi industria, se va observa că industriaşii şi comercianţii îşi calculează remuneraţiile proporţional cu preţurile. În măsura în care preţurile se majorează, ca urmare a prelevărilor fiscale, remuneraţiile intreprinzătorilor se vor majora şi ele, de unde rezultă că ideea unei intercondiţionări între fiscalitate, preţuri, şi remuneraţii.

Vis-a-vis de ipoteza maximizării profitului se remarcă faptul că deciziile oamenilor de afaceri (relativ la preţul produselor lor) sunt influenţate aproape, invizibil, de forţe ale pieţei pe care ei nu şi le imaginează.

În general, teoria modernă a adoptat distincţia între repercusiunea pe termen scurt şi cea pe termen lung, dar, întrucât numai prima dintre cele două prezintă anumite dificultăţi, aceasta a fost pe larg studiată. Alături de o astfel de distincţie, operantă este şi o alta, şi anume, cea dintre translaţia progresivă şi cea oblică sau regresivă. Translaţia progrsivă desemnează o repercusiune asupra consumatorilor de produse ale întreprinderii impozitate, în timp ce translaţia regresivă ridică problema repercusiunii asupra factorilor de producţie utilizaţi de întreprindere. Pe termen scurt, componentele costurilor de producţie nu comportă numai elemente constante şi elemente variabile, ci, în egală rnăsură, toate elementele pe care legislaţiile fiscale le fac să intre în beneficiul de exploatare propriu-zis, dar şi venituri accesorii ale bunurilor funciare sau mobiliare care figurează în activ, ca şi profituri diverse, precum plusvaloarea.

1.2 Studii empirice şi econometrice asupora impactului

Aspectele metodologice ale studiilor empirice efectuate asupra repercusiunii impozitului pe profit s-au dovedit considerabile, în sensul găsirii unui indicator relevant. Cercetările au urmat, din acest punct de vedere două direcţii: unele studii econometrice au utilizat drept criteriu al repercu¬siunii, rata profitului, iar altele, partea profiturilor în venitul naţional. Diferenţa dintre cei doi indicatori provine din cantitatea la care se raportează masa profitului: capitalul, într-un caz, şi venitul naţional, în celălalt.

Marea majoritate a autorilor acestor studii au estimat că impozitul se repercutează, utilizând în cadrul propriilor demonstraţii drept indicator, rata de randament, după impozit a investiţiilor. Un alt studiu, comparând variaţiile în distribuirea produsului societăţilor între anii 1920—1960, în S.U.A., evidenţiază că, deşi s-au diminuat, impozitele au rămas în sarcina societăţilor, nefiind clară acţiunea de repercutare a sarcinilor fiscale.

Dacă există repercusiune în perioada de creştere a impozitelor, majorarea cotei de impozit pe profit trebuie legată pozitiv de puterea monopolului. Probabilitatea repercusiunii unui impozit, prin intermediul unei majorări de preţ, creşte până când puterea monopolului a atins un anumit nivel, apoi se diminuează şi este, în final, nulă, în cazul unui monopol pur.

Teste realizate asupra ipozitării profiturilor, în S.UA, au confirmat existenţa repercusiunii între 62% şi 94%, în funcţie de variantele reţinute în cadrul modelului.

Rezultatele finale ale cercetărilor, atât din anii `50 , cât şi a celor mai recente, au dus la formularea concluziei conform căreia, în funcţie de indicatorul ales pentru măsurarea repercusiunii, se întâlnesc două situaţii:

1.dacă se utilizează randamentul impozitului în raport cu vânzările sau cu producţia, se deduce că impozitul este suportat în totalitate de întreprindere;

2.în schimb, dacă se utilizează randamentul în raport cu investiţiile, se observa că impozitul a fost, în mare măsură, transferat.