Impozitele pe Consum

INTRODUCERE

Impozitele indirecte sunt aşezate asupra vânzărilor de mărfuri şi prestărilor de servicii, ceea ce conferă acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum.

Această ultimă formulare decurge din faptul că suportatorul impozitelor indirecte este consumatorul final. Toţi ceilalţi agenţi economici, inclusiv investitorii, care folosesc un bun sau serviciu include cheltuielile de achiziţie a acestora în costul produsului/serviciului pe care ei îl fabrică şi îl oferă spre vânzare pe piaţă. Ei transferă impozitul indirect (inclus în preţul de achiziţie) asupra preţului de vânzare a propriului produs/serviciu, astfel încât nu mai suportă acest impozit.

Baza de calcul la impozitele indirecte este preţul bunului, după caz, tariful serviciului prestat. Calculul impozitului se face în cote proporţionale sau în sumă fixă pe produs. În consecinţă, la impozitele indirecte nu se practică discriminări în mărime după puterea contributivă şi nici reduceri ori scutiri, sunt aceleaşi pentru toţi consumatorii aceluiaşi bun (serviciu).

Cu toate că cota de impozit indirect perceput la vânzarea unei anumite mărfi (serviciu) este unică indiferent de cumpărător, impozitele indirecte afectează în măsură diferită veniturile populaţiei destinate consumului. Categoriile de cumpărători cu venituri mici suportă o sarcină fiscală mai grea comparativă cu cea suportată de cei care dispun de venituri mari. Cu cât venitul este mai mic, cu atât proporţia impozitului indirect în acesta este mai mare şi invers. Impozitul indirect, aşadar, are caracter regresiv, loveşte, în principal, pe cei nevoiaşi şi pe cei cu resurse fixe, el nu cunoaşte minimul neimpozabil şi nici nu ţine seama de situaţia personală a cumpărătorilor.

Perceperea impozitelor indirecte, cum s-a arătat, are loc la vânzarea mărfurilor ori prestarea serviciilor. Aceasta înseamnă că ele sunt cuprinse în preţuri, pe care corespunzător le majorează. Când cumpărătorii transformă veniturile în mărfuri, cantitatea pe care ei o obţin este diminuată cu mărimea impozitelor indirecte pe care le plătesc. Impozitele indirecte, prin urmare determină scăderea veniturilor reale ale acestora (cele nominale nu sunt afectate).

Din cele prezentate, rezultă că impozitele indirecte se aşează asupra vânzărilor, dar se percep de la cumpărători. De aici le provine denumirea, în sensul că se realizează prin contribuţii indirecte (persoana care suportă impozitul este taxată indirect). Plata lor către stat, de regulă, se face de către agenţii economici(industriaşi, comercianţi, etc.) care însă le recuperează de la consumatori prin preţuri.

Practicarea impozitelor indirecte constituie, incontestabil, cea mai flagrantă încălcare a principiului echităţii fiscale. Ele sunt prelevări mascate şi nu pot fi cunoscute de suportatori. Sunt puţini cei care îşi dau seama cât de mare este partea din cheltuielile lor destinată impozitelor pe consum. Cu toate acestea, se practică în toate ţările, având o arie mai largă ori mai restrânsă de aplicare. Mai ales în economiile subdezvoltate ponderea lor este mare pentru că prelevările asupra veniturilor sunt reduse. Apoi, sunt uşor de perceput şi au randament fiscal ridicat (mai cu seamă în perioadele de avânt economic). Pe de altă parte, se apreciază că sarcina fiscală este mai uşor de suportat, deoarece plata acestor impozite se face treptat pe măsura efectuării de cumpărături (totuşi, cei cu venituri mici sunt puternic afectaţi).

În ţările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale este mai mic decât cel al impozitelor directe şi al contribuţiilor pentru asigurări sociale luate împreună. Ponderea impozitelor indirecte în totalul încasărilor fiscale cunoaşte unele diferenţieri de la o ţară dezvoltată la alta.

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic, politic şi social, dar în mod diferit de la o etapă de dezvoltare economică la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Sistemul impozitelor indirecte cuprinde variate prelevări. Se practică frecvent taxele de consumaţie, monopolurile fiscale, taxele vamale şi diferite alte taxe considerate tradiţionale. Mai importante, prin contribuţia la formarea veniturilor bugetare, sunt taxele de consumaţie, apar sub mai multe forme.