CUPRINS: 1.Caracterizarea generala a impozitelor directe 2.Impozitul pe avere 3.Impozitul pe venit 3.1.Impozitele pe veniturile persoanelor fizice 3.2.Impozitele pe veniturile persoanelor juridice 3.3.Impozitele pe venit global 1.Caracterizarea generala a impozitelor directe Impozitele directe se percep direct de la persoanele fizice sau juridice care, trebuie sa suporte, la anumite termene, sarcina fiscala stabilita pe baza datelor de care dispun organele fiscale privind persoanele, averile, posesiunea sau venitul fiecarui contribuabil si a cotelor fixate prin lege. Ele reprezinta contributii banesti ale celor care realizeaza venituri sau poseda avere si care se particularizeaza prin impactul imediat si direct asupra platitorului. Impozitele directe constituie forma de impunere nu doar cea mai veche si mai simpla,ci si forma de impunere care poate asigura echitatea fiscala. Indiferent ca este pe venit sau pe avere,acest tip de impozite are o incidenta directa, adica platitorul este aceeasi persoana cu suportatorul. Impozitele directe actioneaza in mod direct asupra capacitatii contribuabilului, pe cand impozitele indirecte lovesc in mod indirect capacitatea contributiva individuala. Impozitul direct afecteaza: - venitul economisit si de investit existent, facand abstractie de capacitatea contributiva a subiectului impozabil (impozite directe de tip real sau obiective); - venitul realizat de persoane fizice si juridice, avand in vedere capacitatea contributiva (impozite directe de tip personal sau subiective). 2.Impozitul pe avere Obiectul impozitelor pe avere este reprezentat de bunurile mobile si mobile detinute in proprietate de persoanele fizice si juridice. Chiar daca impozitele pe avere ocupa un loc mai putin important decat impozitele moderne asupra veniturilor si cheltuielilor, nu trebuie neglijat aportul lor la constituirea resurselor financiare publice, precum si rolul lor de instrumente de politica fiscala, utilizate pentru cresterea echitatii in societate. Argumentele in favoarea impozitului pe avere se bazeaza pe concepte morale, etice si politice folosite de stat in sustinerea necesitatii aplatizarii inegalitatilor sociale. Argumentele impotriva impozitarii averii sunt in principal de natura economica si practica. Pentru multi economisti, impozitarea averii reprezinta o atingere inadmisibila a dreptului de proprietate, pentru ca ea se manifesta printr-o suprapunere de cheltuieli, pe de o parte, iar, pe de alta parte, impozitul vizeaza o avere formata prin economisirea veniturilor impozitate anterior. De aici, slaba consimtire a contribuabililor si marea nepopularitate a impozitelor pe avere. Daca o persoana fizica are in proprietate doua sau mai multe cladiri utilizate ca locuinta, care nu sunt inchiriate altei persoane, impozitul pe cladiri se majoreaza dupa cum urmeaza: a) cu 15% pentru prima cladire in afara celei de la adresa de domiciliu; b) cu 50% pentru cea de-a doua cladire in afara celei de la adresa de domiciliu; c) cu 75% pentru cea de-a treia cladire in afara celei de la adresa de domiciliu; d) cu 100% pentru cea de-a patra cladire si urmatoarele in afara celei de la adresa de domiciliu. In cazul unei cladiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplica urmatoarele reguli: - impozitul pe cladire se datoreaza de proprietar; - valoarea care se ia in considerare la calculul impozitului pe cladiri este valoarea cladirii inregistrata in contractul de leasing financiar.Chiar daca efectele economice negative ale acestui impozit nu pot fi masurate cu exactitate, in opinia celor mai multi economisti un astfel de impozit descurajeaza economisirea si reduce oferta de capital in economie. Impozitul pe avere imbraca trei fome principale: -impozit asupra averii propriu-zise; -impozit asupra circulatiei averii; -impozit asupra cresterii averii. a) Impozitul asupra averii propriu-zise au ca obiect, in general, proprietatile imobiliare (terenurile, cladirile, etc) si activul net. Acest tip de impozite se plateste fie din profitul adus de avere, fie din alte venituri ale contribuabilului. In acest ultim caz,spunem ca acesta este un impozit pe substanta averii si se intalneste rar, din cauza ca determina scaderea materiei impozabile, adica a averii respective.O problema esentiala o constituie evaluarea averii. Aceasta poate fi facuta fie pe baza declaratiei contribuabilului, fie potrivit unor documente ce atesta dobandirea averii, fie conform unor norme fixate de autoritatea publica, fie in baza unei expertize. b) Impozitul asupra circulatiei averii se plateste ca urmare a trecerii dreptului de proprietate de la o persoana la alta. Aceste impozite sunt reprezentate de: -impozite pe vanzarea averii (baza de impunere o reprezinta valoarea vanzarii); -impozite pe succesiuni; -impozite pe donatii. c) Impozitul asupra cresterii averii are ca obiect plus-valuta imobiliara, castigul de capital si averea dobandita in conditii cu totul speciale (spre exemplu imbogatitii de razboi). Ca forme ale impozitelor pe cresterea averii se intalnesc: -impozitul pe plusul de valoare imobiliara - impozitul pe sporul de avere dobandit in perioadele de razboi.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).