Gestiunea Riscului de Piață a Unui Portofoliu de Active

Extras din referat Cum descarc?

I. Definirea si masurarea riscului de piata
Riscul de piata este riscul rezultat din evolutia adversa a pretului sau a volatilitatii activelor care fac parte din portofoliul unei firme. Acesta este diferit de marcarea la piata a unei firme, care reprezinta valoarea prezenta a instrumentelor financiare ale firmei respective. Riscul de piata corespunde pierderilor potentiale ca urmare a modificarii preturilor sau volatilitatii activelor. O firma trebuie sa-si masoare riscurile de piata care deriva din portofoliul detinut. Firmele care au un portofoliu foarte activ trebuie sa masoare zilnic expunerea pietei, iar cele cu portofolii mai mici si nu foarte active pot sa o faca mai rar.
Riscul de piata include riscul ratei dobanzii si riscul valutar (expunerea contractuala, expunerea contabila si expunerea economica). Expunerea contractuala se refera la o incasare/plata in valuta mentionata intr-un contract ferm viitor sau care se afla in curs de desfasurare. Aceasta apare in momentul incheierii unei relatii contractuale care contine plata sau incasare valutara, sau plata se face in lei, dar pretul produsului este exprimat in valuta.
Expunerea economica se refera la modificarea pozitiei unui produs/firme pe piata datorita modificarilor la nivelul ratelor de schimb intre valute. Expunerea contabila este data de influenta inregistrarii operatiunilor valutare in evidentele contabile sau de platile/ incasarile in valuta esalonate pe o perioada. 
Exprimarea acestui risc se poate realiza fie in termeni absoluti, prin modificarea absoluta a pretului, fie in termeni relativi prin raportarea la un alt pret. Riscul de piata va fi cu atat mai mare cu cat frecventa si amploarea oscilatiilor de pret sunt mai mari.
Cunoasterea riscului de piata este necesara din urmatoarele motive:
o Informeaza managementul companiei sau bancii cu privire la expunerea la riscul de piata;
o Ajuta la stabilirea unor limite de expuneri considerate acceptabile pentru profitul de risc al entitatii respective;
o Conduce la o alocare mai eficienta a resurselor, prin identificarea ariilor de activitate cu cel mai ridicat potential in termeni de rentabilitate-risc;
o Furnizeaza informatii autoritatilor de reglementare cu privire la modalitatile de protejare a institutiilor financiar-bancare impotriva falimentelor cauzate de riscul de piata;
o Pe baza raportului rentabilitate-risc se pot evalua performantele entitatii.
Principalele instrumente utilizate pentru cuantificarea riscului de piata sunt: valoare la risc(VaR), testarea la condttii extreme, teoria valorilor extreme si testarea istorica.
Riscul de piata poate fi masurat ca fiind castigul sau pierderea potentiala aferenta unei
pozitii sau intregului portofoliu, asociata cu o modificare de pret sau o probabilitate data intr-un anumit orizont de timp- abordarea VaR (Value at Risk). Modalitatea de calcul reprezinta o decizie importanta care este luata in general de comitetul director al unei firme. De asemenea,
managementul superior trebuie sa decida cu privire la parametrii cheie care vor fi folositi in calcularea VaR. Acestia pot oglindi sau reflecta orizontul de timp sau intervalul de incredere -procent din portofoliu care este luat in considerare de calculul VaR. Parametrii mentionati mai sus trebuie sa faca parte din orice raport referitor la riscul de piata, deoarece ei sunt indispensabili interpretarii rezultatului calculelor.
De exemplu, o cifra zilnica VaR de 10 milioane USD la un interval de incredere de 95%poate fi interpretata astfel: firma poate sa piarda/castige pana la 10 milioane USD in 19 din 20 zile de tranzactionare. O cifra zilnica VaR de 10 milioane dolari la 99% interval de incredere inseamna ca firma poate sa piarda/castige pana la 10 milioane USD in 99 din 100 de zile. Intuitiv, firma cu VaR zilnic de 10 milioane dolari la 99% are un portofoliu mai putin riscant decat cea cu VaR 10 milioane dolari la 95% interval de incredere.
Indicatorul valoare la risc masoara pierderea potentiala in conditii de piata normale, determinata de oscilatiile preturilor activelor. Testarea la conditii extreme (stress testing) estimeaza pierderile survenite in conditii de piata anormale, iar teoria valorilor extreme calculeaza riscul de piata al comportamentului " tail". Prin testarea istorica se verifica acuratetea abordarii bazate pe modele. Criteriile care stau la baza selectiei modelelor de masurare a riscului de piata sunt urmatoarele: datele disponibile, scopul analizei, compozitia portofoliului, disponobilitatea resurselor IT si usurinta comunicarii.

Fisiere in arhiva (1):

 Gestiunea Riscului de Piata a Unui Portofoliu de Active.docx

Bibliografie

Cuprins
I. Definirea si masurarea riscului de piata 2
II. Gestiunea riscului de piata al unui portofoliu de active prin intermediul instrumentelor financiare derivate 9
2.1 Gestiunea riscului de piata al unui portofoliu de active prin intermediul contractelor futures pe indici bursieri 9
2.2 Gestiunea riscului de piata a unui portofoliu de active prin intermediul optiunilor pe indici bursieri 12
Bibliografie 15