Formele integrării economice

Moto:

”Integrarea și globalizarea sunt două procese obiective ale dezvoltării lumii actuale și ca atare sorții fiecărei națiuni sunt strâns legați de sorții celorlalte, fapt ce oferă șansa unor oportunități reciproce de înaintare și adaptare la cerințele progresului economic și social.

Începytyl noului secol și al noului mileniu este, din acest punct de vedere, extreme de promițător și consacră, pe plan European, una din cele mai mari șanse, aceea a înfăîtuirii unificării… La baza acestei identități europene, adăugată și nu opusă conflictual identităților naționale, stau valorile noastre commune: democrație, drepturile și libertățile cetățenești, egașitatea, justețea socilă, domnia legii, rezolvarea pe cale pașnică a conflictelor, credinta în process, umanismul, pliralismul, protecția minorilor, unitatea în diversitate”.

1. Integrarea economică : concept și principii

Noțiunea de integrare provine din limba latină, din integro, interarea respectiv integratio cu semnificația de a pune la un loc, a reuni mai multe părți într-un întreg, a restabili patțile constitutive devenind un întreg etc.

Daca utilizarea sa a fost mai întâi în matemaică, treptat termenul începe să fie folosit în domeniu stiințelor economice acoperind mai multe categorii a acesteia. Ea se poate referi la absorbția unei companii într-un concern mai mare, poate fi utilizată cu referințe speciale la relațiile economice internationale sau poate avea o dimensiune spațială care se referă la includerea unei economii regionale într-o econmie națională.

În sens general, integrarea reprezintă adaptarea reciprocă a elementelor constitutive ale unui sistem, permițându-i acestuia să formeze un nou echilibru sau “combinarea părțílor dintr-un întreg în procesul de atingere a stadiului de uniune, iar uniunea este un întreg rezultat din combinarea unor părți sau a unor membri ”

Într-o definiție consacrată , prin integrare se înțelege un proces economic care constă în aplicarea unor masuri care să conducă la eliminarea doscriminărilor între entităși economice aparținînd unor state naționale doferite.

Referindu-se la economiile moderne Jan Timbergen a introdus conceptele de

• integrare negativă care va fi realizată relativ mai simplu reprezentând eliminare obstacolelor în fața liberei circulații a bunurilor și a factorilor de producție, având o reglementare structurală, eliminând discriminările din politicile economice naționale, sub supravegherea instituțiilor supranaționale;

• integare pozitivă vine în continuarea integrării negative și se dovedește mai dificilă întrucât implică forme mai complexe de intervenție și armonizare a politicilor guvernamentale desemnând transferul unor competențe naționale către instituțiile comune, sau exercitarea lor în comun.

Fără a fi un scop în sine, integrarea economică urmărește realizarea unor obiective economice, social și politice, dar de neglijat este și creșterea concurenței în spațiul comun creat.

Integrarea economică se realizează având la bază o serie de principii :

1) circulația liberă a factorilo de producție;

2) crearea unui spațiu economic comun;

3) consumarea resurselor în comun, asigurîndu-se astfel o eficință economică și socială maximă;

4) realizarea unei uniuni vamale;

5) realizarea unor politici comune în domeniule economice, financiar, monetare și sociale.

2. Adoptări privind formele integrării economice

Principiile de mai sus enumărate au dus la formele integrarii economice care exprima modul cum sunt realizate relațiile economice dintre țările participante și gradul de întrepătrundere a economiilor acestora.