Formele Integrării Economice

Capitolul 1 Integrarea economică

1.1.Conceptul de integrare economică.

Din punct de vedere etimologic, termenul de integrare provine din cuvintele latine intrego și integrare, ele fiind utilizate cu sensul de a restabili, a renova, a completa.

Pentru prima dată termenul de integrare a fost definit în The Oxford English Dictionary prin combinarea părților dintr-un întreg . Macmillan English Dictionary îi atribuie termenului de integrare următoarele semnificații:

- Este un proces de a deveni membru într-un grup ori societate cu drepturi depline și implicații în activitățile acestora;

- Este un proces prin care se permite oamenilor să utilizeze o instituție, o organizație indiferent de rasă .

Din punct de vedere al limbajului matematic, termenul de integrare reprezintă încorporarea unui element străin într-un ansamblu.

Conceptul de integrare în sens general reprezintă o adaptare a elementelor ale unui sistem, formând un nou echilibru. Sistemul poate să-și creeze propriile caracteristici autonome, sau poate să recepționeze caracteristicile elementelor constitutive.

Autorul R.Regul definește integrarea ca ”fuziunea unor unități economice în grupuri sau unități mai mari. Integrarea fiind un mijloc pentru atingerea unui scop” . După Karl Deutsch integrarea este apartenența la o comunitate dintr-un teritoriu, ale cărui instituțiile și politici sunt în stare să asigure schimbări pașnice pentru statele membre.

Pentru prima dată termenul de integrare a fost explicat într-o accepțiune economică în 1937 în The Encyclopedia of the Social Sciences și se referea mai mult la integrarea industrială, un proces de combinare a firmelor industriale prin acorduri, trusturi sau fuziuni. Însă pentru prima dată termenul de integrare economică a fost folosit oficial în documentația Planului Marshall-Programul de Reconstruție Europeană.

Bela Balassa definește conceptul de integrare economică ca proces și stare de fapt, proces economic care constă în aplicarea unor măsuri care conduc la eliminarea discriminărilor între entitășile economice aparținând unor state naționale diferite. Autorul deosebește patru forme de integrare și anume:

- Integrare comercială;

- Integrarea factorilor de producție;

- Integrarea politică;

- Integrarea totală.

Integrarea totală se referă la o politică monetară, fiscală, socială unică și înființarea unei autorități supranaționale.

J. Tinbergen definește integrarea economică ca ”crearea unei structuri economice internaționale mai eficiente prin abolirea obstacolelor în funcționarea optimă și cu introducerea deliberată a tuturor elementelor necesare coordonării sau unificării”

F. Badhuin crede că integrarea economică este o unificare completă între economii diferite anterior, înțelegând prin aceasta nu numai o unificare vamală, ci și o liberalizare a tuturor operațiilor comerciale sau financiare

W. Ropke acordă conceptului de integrare economică - liberul schimb, libera convertibilitate a monedelor și o complexitate a relațiilor economice.

Nu există o definiție concretă dată conceptului de integrare economică, prin urmare integrarea economică poate fi definită ca un proces ce cuprinde:

- Un ansamblu de politici economice comune;

- Armonizarea legislațiilor naționale;

- Libertatea de mișcare a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor;

- Instituții comune.