Forme ale Evaziunii Fiscale Internaționale și Implicații ale Acestora

Forme ale evaziunii fiscale internaţionale

şi implicaţii ale acestora

1.Evaziunea fiscală şi formele acesteia

1.1 Despre evaziunea fiscală

Numeroasele obligaţiuni impuse de legile fiscale contribuabililor au dus la sporirea ingeniozitaţii acestora, în a inventa procedee şi metode de eludare a obligaţiilor fiscale.

Evaziunea fiscală este unul dintre cele mai studiate subiecte în cadrul finanţelor publice şi cu toate acestea, reprezintă o noţiune dificil de precizat, neexistând o definiţie atotcuprinzătoare.

"Evaziunea fiscală constă în sustragerea pe diferite căi şi sub orice formă, în parte sau în întregime, de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului public naţional şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele juridice sau cele fizice române şi străine."

Evaziunea fiscală internaţională este cea practicată pe plan extern prin jocul dublei impuneri internaţionale, datorită regimurilor fiscale naţionale şi ca urmare a presiunii fiscale. Contribuabilul, pentru a evita să fie supus la două impozitări distincte va fi tentat să se refugieze în anumite zone, protejate fiscal, pentru a nu plăti nici măcar unul dintre impozite.

Unul dintre mijloacele utilizate de companiile transnaţionale în vederea sustragerii de la impunere a unei părţi din profit, este reprezentat de înfiinţarea unor sucursale şi filiale în ţările în care fiscalitatea este mai redusă şi unităţile producătoare aflate pe teritoriul altei ţări, în care fiscalitatea este mai ridicată. Astfel de "oaze fiscale", "refugii fiscale" sau "paradisuri fiscale" se află în Elveţia, Luxemburg, Cipru, Bahamas, Panama, Insulele Baleare etc.

Modalităţile prin care se realizează evaziunea fiscală internaţională sunt abstinenţa si disimularea. Abstinenţa reprezintă forma cea mai simplă şi cea mai radicală prin care un contribuabil se poate sustrage de la plata impozitelor, acesta fiind descurajat de o presiune fiscală ridicată va renunţa să muncească, să producă sau sa investească în ţara sa, orientându-se către ţări cu fiscalitate redusă. Disimularea materiei impozabile presupune nedeclararea veniturilor câştigate în străinătate sau a averii situate acolo, contribuabilul oferind informaţii inexacte fiscului despre tot ce trece în afara frontierelor.

Instrumentele utilizate în realizarea evaziunii fiscale internaţionale sunt reprezentate de trei tipuri de societăţi: holdingurile, societăţile de bază şi societăţile fictive.

In general, obiectul evaziunii fiscale este constituit de relaţiile economico-sociale privind constituirea veniturilor bugetului de stat, ale bugetelor locale, ale bugetului asigurărilor sociale de stat, a fondurilor speciale extrabugetare etc., datorate de persoanele fizice şi juridice.

1.2. Forme ale evaziunii fiscale

Încă de la începutul secolului s-a încercat să se dea o definiţie cât mai completă noţiunii de evaziune fiscală, însă nici una dintre încercări nu acoperă în întregime faptele în care se concretizează acest fenomen.

"Este rezultanta defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte şi rău asimilate, a metodelor şi modalităţilor defectuoase de aplicare, precum şi a neprevederii şi nepriceperii legiuitorului, a cărui fiscalitate excesivă este tot aşa de vinovată, ca şi cei care provoacă această evaziune."

În funcţie de modul în care se procedeaza în activitatea de evitare a legislaţiei fiscale, există doua forme diferite ale evaziunii fiscale:

-evaziune fiscală legală (tolerată);

-evaziune fiscala frauduloasă (frauda fiscală).

Evaziunea fiscală poate fi deci ilicită, având caracter fraudulos, dar şi legală sau mai bine zis tolerată sau intenţionată. Putem face distincţie între frauda fiscală, care constituie un fapt ilicit chiar de natură penală, şi evaziunea fiscală propriu-zisă, care nu implică fapte care să întrunească elementele unei infracţiuni.

1.2.1. Evaziunea fiscală legală

În acest caz, contrbuabilul încearcă să se plaseze într-o poziţie favorabilă, pentru a putea beneficia de anumite avantaje oferite de reglementările fiscale în vigoare. Se realizează la adăpostul legii permiţând sustragerea de la impunere a unei părţi din materia impozabilă, fără a fi considerată o încălcare a legii.