Fondurile Structurale și de Coeziune ale UE

Capitolul 1. Fondurile Structurale şi de Coeziune - istoric, obiective, principii

1.1 Introducere

Momentul aderării României la Uniunea Europeană a marcat un început de drum, drumul dificil al integrării. Şi pentru a înlătura obstacolele aflate la tot pasul, e nevoie de sprijin financiar.

Uniunea Europeană a acordat statelor membre acest sprijin sub forma finanţărilor structurale. Fondurile Structurale sau Instrumentele Structurale sunt finanţări oferite de Uniunea Europeană pentru reducerea discrepanţelor între nivelurile de dezvoltare dintre statele membre pe de o parte, şi între acestea şi statele candidate, pe de altă parte. Aceste finanţări structurale urmăresc ca obiectivele politicii de coeziune economică şi socială să fie îndeplinite.

Pentru România, Instrumentele Structurale sunt o oportunitate pentru refacerea şi consolidarea structurilor economice şi sociale care necesită costuri mari.

Accesarea Fondurilor Structurale vor induce schimbări la nivel instituţional, strategic şi operaţional, precum şi responsabilităţi, atât din partea autorităţilor implicate în procesul de programare şi gestionare a lor, cât şi din partea beneficiarilor. Aceste fonduri vor finanţa proiecte şi programe care vor contribui la dezvoltarea zonelor mai puţin avansate prin investiţii pentru coeziune economică şi socială. Scopul acestor investiţii este de a crea locuri de muncă, de a îmbunătăţi calitatea vieţii pentru locuitorii acelor zone, precum şi creşterea competitivităţii.

Finanţarea proiectelor din aceste fonduri vizează promovarea unei dezvoltări durabile, echilibrate şi armonioase a ansamblului economico-social al Uniunii Europene şi îmbunătăţirea nivelului de trai al cetăţenilor Uniunii, din care România face parte începând cu 1 ianuarie 2007.

România va beneficia de fonduri nerambursabile în valoare de 5.973 milioane Euro şi are nevoie de aceste fonduri pentru recuperarea decalajului existent faţă de ţările membre, cât şi pentru o dezvoltare durabilă.

1.2 Scurt istoric

Fondurile structurale au contribuit, încă de la înfiinţarea Comunităţii Oţelului şi a Cărbunelui, la realizarea politicilor europene în domeniul economic şi social.

1957 - încă de la redactarea Tratatului de la Roma, documentul care a pus bazele viitoarei Comunităţi Europene, s-au făcut referiri precise la nevoia de eliminare a disparităţilor economice dintre regiuni.

1958 – s-au înfiinţat Fondul Social European şi Fondul European pentru Orientare şi Garantare în Agricultură.

1975 - după intrarea în Comunitate a Danemarcei, Irlandei şi Marii Britanii s-a creat Fondul European de Dezvoltare Regională. Este pentru prima dată când a apărut conceptul de redistribuire între zonele bogate şi sărace ale Comunităţii.

1986-1987 - s-a introdus în Tratat conceptul de Coeziune socială şi economică, care a urmărit să ajute ultimele state intrate (Spania şi Portugalia) pentru a face faţă provocărilor pieţei unice.

1988 - la iniţiativa lui Jacques Delors, preşedintele Comisiei Europene, s-au dublat resursele financiare pentru fondurile structurale pe următorii ani. Astfel, ţările sărace au primit în nouă ani aproximativ 154 mld Ecu.

1989 – s-a revoluţionat sistemul de acordare a fondurilor structurale, prin introducerea principiului programării multianuale, stabilirea obiectivelor prioritare şi punerea la punct a sistemului de parteneriate între statele membre.

1992 - şefii de stat au hotărât dublarea bugetelor pentru regiunile dezavantajate.

1993 - „Coeziunea” a devenit obiectiv prioritar pentru Uniune.

1995 - prin accederea Suediei şi Finlandei, regiunile puţin populate au început să primească fonduri.

1999 - şefii de state şi de guvern au hotărât la Berlin cea de-a doua reformă a fondurilor structurale, punând accent pe ajutorarea grupurilor sociale şi a regiunilor dezavantajate.

1.3 Obiectivele prioritare pentru 2007-2013

O serie de state membre ale Uniunii Europene, precum şi o serie de regiuni necesită încă asistenţă financiară pentru a putea depăşi deficienţele structurale cu care se confruntă şi pentru

a-şi putea dezvolta competitivitatea, în vederea concurării cu succes, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă.

Implementarea cu succes a politicii de coeziune economică şi socială, are la bază parteneriatul dintre toţi actorii implicaţi: administraţiile naţionale, regionale şi locale, societatea civilă, mediul de afaceri, unităţi de educaţie, cercetare şi dezvoltare, etc.

O categorie importantă de mijloace financiare prin care se asigură implementarea politicii de coeziune economică şi socială de către statele membre ale Uniunii Europene se numesc Instrumente Structurale şi se compun din Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, cunoscute sub denumirea de Fonduri Structurale şi de Coeziune (FSC). Sumele care se alocă acestora sunt stabilite odată cu programarea bugetului UE, pe perioade de 6 ani. Alături de acestea funcţionează două fonduri complementare: Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Fondul European pentru Pescuit.

Fondurile structurale şi de coeziune sunt generic, a doua investiţie ca pondere, după Politica Agricolă Comună, din bugetul Uniunii Europene. Fondurile Structurale şi de Coeziune (FSC), sau Instrumentele Structurale, sunt instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.