Folosirea Pârghiei Cheltuielilor Publice pentru Influențarea Activității Economico - Sociale

CAP I: PÂRGHIILE ECONOMICO - FINANCIARE

1.1. Conţinutul şi trăsăturile pârghiilor economico – financiare

Mecanismul de conducere a economiei naţionale încorporează o serie de componente de natură financiară printre care se regăsesc şi o multitudine de instrumente financiare, fiecare dintre ele având sarcina să contribuie la atingerea anumitor scopuri. Voi prezenta în continuare câteva dintre aceste scopuri precum şi instrumentul financiar corespunzător:

a) Estimarea, de către autorităţile publice centrale, a necesarului de resurse financiare publice şi a posibilităţilor de procurare a acestora la nivelul întregii societăţi.

b) Estimarea necesarului de resurse financiare şi a posibilităţilor de procurare a acestora la microeconomic (întreprinderi, instituţii publice, organizaţii fără scop lucrativ).

În aceste două situaţii instrumentele financiare îmbracă forma previziunilor, a programelor şi a planurilor financiare, care poartă denumirea de balanţe financiare, bugete de stat, bugete locale, bugete de venituri şi cheltuieli ale întreprinderilor şi instituţiilor etc. Aceste instrumente oferă organelor competente informaţii utile pentru judecarea potenţialului financiar al societăţii, al sectorului public, al celui privat, al unitătilor administrativ – teritoriale sau al agenţilor economici şi sociali luaţi în mod individual.

c) Determinarea efortului financiar reclamat de realizarea unor obiective sau acţiuni, a efectelor scontate de pe urma acestora şi a raportului dintre efort şi efect.

Instrumentele financiare utilizate în acest caz constau în diverse metode şi tehnici de lucru, care servesc la determinarea eficienţei economice sau a eficacităţii unor cheltuieli şi, pe această bază, la stabilirea opţiunilor în cazul unor soluţii alternative.

d) Constituirea fondurilor publice de resurse financiare.

e) Repartizarea şi dirijarea resurselor financiare de la fondurile publice la diverşi beneficiari.

Instrumentele utilizate la cele două puncte anterioare reprezintă metode de prelevare a unor resurse la fondurile publice (impozite, taxe, venituri nefiscale, împrumuturi etc.), respectiv metode de dirijare a acestora către diverşi beneficiari (alocaţii, subvenţii şi transferuri bugetare, credite etc.).

f) Influenţarea proceselor economice, a acţiunilor sociale, a fenomenelor demograficeetc., în direcţia indicată de autorităţile publice abilitate, în vederea armonizării intereselor generale şi individuale, naţionale şi locale, a raţionalităţilor pe termen scurt şi a celor de perspectivă.

Acest ultim scop este satisfăcut cu ajutorul instrumentelor financiare cu dublă funcţiune, de prelevare – dirijare şi de influenţare a proceselor economice, sociale şi de altă natură.

Având în vedere cele prezentate mai sus, autorul Iulian Văcărel îşi pune întrebarea: „Oare toate metodele de prelevare şi de plată constituie pârghii la îndemâna statului, iar în caz contrar, ce anume le conferă caracterul de pârghii?”. Pentru a putea continua această idee este necesar în primul rând să definim noţiunea de pârghie.

Ca noţiune ce provine din fizică, pârghia are semnificaţia unei forţe care dă un impuls unui anumit proces sau fenomen. Adaptată la domeniul economic, pârghia financiară semnifică utilizarea categoriilor financiare ca instrumente de influenţare a activităţilor economice şi financiare într-un anumit sens şi pentru realizarea anumitor obiective.

Revenind la întrebarea de mai sus, tot autorul este cel care dă răspunsul, şi anume: „Categoriile valorice folosite în procesul de constituire şi repartizare a fondurilor de resurse financiare pot constitui pârghii numai în măsura în care ele îndeplinesc realmente anumite funcţii economice, se angrenează organic în mecanismul de funcţionare a economiei, contribuind la soluţionarea, pe baze economice, a unor probleme în condiţii mai bune decât s-ar putea face prin metode administrative.”.